Sinuciderea 2.0

Web 2.0 Suicide Machine, un serviciu inventat de cativa simpatici olandezi la sfarsitul anului trecut, te ajuta sa-ti inchei definitiv conturile cu viata din web 2.o. Mai pe scurt, iti sterge conturile de pe retelele sociale Facebook, Twitter, MySpace, LinkedIn. Daca tie ti-ar trebui peste 9,5 ore ca sa faci treaba asta, cu Web 2.o Suicide Machine totul se rezolva in mai putin de 1 ora.

Din momentul in care iti introduci datele de login si pornesti programul, calea catre sign out-ul definitiv este ireversibila. Programul iti sterge cu meticulozitate toate informatiile posibile, fie că e vorba de tweet-uri pe Twitter, contacte de pe MySpace, prieteni de pe Facebook, conexiuni legate pe LinkedIn. Pana acum, peste 100.00o de prietenii virtuale au fost destramate, aproape 300.000 de tweet-uri sterse, iar peste 1500 de internauti si-au gasit in sfarsit linistea.

Profilurile de pe retelele sociale sunt considerati adevarati vampiri energetici (se discuta si despre asta in aceste zile), ceea ce nu e departe de adevar: ne mananca de multe ori, in mod inutil, timp si energie. Pe site esti intampinat cu numeroase mesaje persuasive:

Watch your 2.0 life passing by!
Stop Self-Procastination!
Wanna meet your real neighbours again?
Sign out forever!
Unfriending has never been this easy!
So many people you don't really care about.
May you rest in a better Real Life!

Desigur, retelele sociale vizate au fost primele care au avut ceva de obiectat. Daca plangerea ca se incearca o violare a spatiului privat nu a fost ascultata, Facebook a incercat sa blocheze IP-urile site-ului. Au reusit doar pentru moment, dar serviciul de sinucidere 2.0 si-a reluat rapid activitatea. Mii de oameni asteapta deja "la coada", pentru a se debransa definitiv de la retelele virtuale, iar serverele Suicide Machine lucreaza la maxim.

Pe site pot fi gasite si marturii ale celor care au incheiat definitiv socotelile cu lumea web 2.0 si acum se pot odihni linistiti in lumea reala, dar si un tur virtual care te ajuta sa intelegi mai usor cum functioneaza intregul program.

In 2009 retelele sociale Facebook si Twitter au cunoscut apogeul, detronand e-mailul. Dincolo de caracterul oarecum amuzant al acestui site, el vine in intampinarea unor nevoi reale si a unor intrebari care erau pe buzele multor internauti: Oare am devenit dependend de retelele sociale? Nu pierd prea mult timp pe ele? Cu ce ma ajuta in viata reala sa am sute sau mii de prieteni virtuali? (De altfel, diversi psihologi au tras semnale de alarma cum ca viata virtuala duce la o tot mai mare izolare de realitate si de oamenii din viata reala)

La locul potrivit

Nu sunt neaparat un fan al rap-ului. E adevarat ca ritmul te prinde repede. Dar mai mult decat ritmul, sunt versurile. Si e foarte adevarat ca sunt destui cei care au ceva de spus si aleg aceasta forma.
Ii prefer pe cei care transmit un mesaj care reuseste sa treaca de blocuri, strazi si cartiere. Care au decis sa abordeze si alte teme. Si sunt destui si acestia. Dupa cum e clar ca exista destui baieti sensibili (din punct de vedere artistic, a se intelege) in spatele unor aparente de duri.

Azi dimineata am dat peste aceasta piesa. Stiti cu siguranta acele piese care parca spun ceea ce ganditi si voi, pe care parca vi le asumati pentru ca se potrivesc din multe puncte de vedere cu ceea ce simtiti sau ce ganditi in acel moment.

La fel si cu aceasta. Cred ca vorbeste foarte bine despre frustarile si nemultumirile unei generatii chemata acum 20 de ani sa reconstruiasca Romania. 20 de ani in care s-a ales praful si pulberea de ceea ce visau si sperau o parte dintre noi. "Degeaba...?" se intreaba Tudor Gheorghe la ora la care scriu aceste randuri.

Pentru mine si pentru multi altii, acum - probabil mai mult decat altcandva, chemarea de a pleca - scarbiti - catre locuri unde normalitatea si bunul simt inca se mai regasesc in dictionar, este din ce in ce mai mare. Se concretizeaza in cautari si planuri comune. Am inteles demult ca daca ar pleca asa toti, ce-ar mai fi? Am inteles si am spus nu, hai sa stam, hai sa strangem din dinti, hai sa fie acasa locul unde sa vedem puse in practica toate pasiunile, planurile si dorintele pentru o viata...normala, fireasca, mai buna. Golite de continut in fiecare zi pe mici ecrane, si ele parca suna acum nefiresc.

Dar nici n-am facut contract sa fim noi generatia de eroi sau martiri (sa-mi fie scuzate cuvintele mari, ca nu ne ridicam la nivelul lor) care sa stea sa le inghita aici pe toate. Nici cei care au plecat n-au facut-o de prea mult bine si nici lapte si miere nu curge in tarile calde, dar parca in sfarsit gasesti acele lucruri normale, simple, firesti, de bun simt, lucrurile din viata de zi cu zi. Acelea pe care ne-am obisnuit sa le vedem si sa le inghitim aici, zi de zi, dupa cum si altii s-au obisnuit sa facem asijderea.

Ascultati piesa. Ascultati bine versurile.

Madonna pe la noi

Se stie, concert Madonna in Parcul Izvor din Bucuresti, 26 august 2009.

Daca Michael nu mai e, sa vina Madonna, care este. Regina muzicii pop, cum ar veni.

Azi am vazut agitatie printre cei cu cascheta si uniforma, de nu-i adevarat! N-am mai prins atata picior de politist pe kilometru patrat la niciun concert, festival sau meci. Zici ca iesisera toti, cu cea mai buna uniforma (daca or avea mai multe) si cu masinile frumos stralucitoare sa o impresioneze pe diva. Cred ca daca te deplasai altundeva in oras, sofer ori pieton fiind, nu se gasea nici un caschetar d-asta sa te traga de urechi. Mai sa fie!

Si bineinteles ca au blocat toata circulatia in zona. Dar nebunia incepea inca de la Unirea. Si deviasera toate autobuzele de a trebuit sa fac frumusete de ocol, care s-a potrivit de minune cu foamea si caldura care ma insoteau. Garduri, jandarmi, politisti, BGSi...

Intreb si eu ca cetateanul: de ce trebuie eu, om cumsecade, platitor de taxe si impozite, sa trag ponoase in urma fiecarei manifestari culturale de genul asta? Sa se devieze circulatia ca sa ocolesc te miri pe unde (ca de fiecare data e pe altundeva), sa inchida un parc unde ma duceam aproape in fiecare zi sa ma misc ca sa il umple de tiruri, schele, scaune, eco-toalete si mai ales o gramada de garduri (si nu-mi ziceti ca se face si in alte locuri ca nu il face cu nimic mai ok) sau eventual sa-mi turuie motoarele timp de vreo saptamana, zi de zi, cu incapatanarea de a-mi multiplica de n ori decibelii in casa, cand se gasesc sa organizeze si raliuri in mijlocul orasului.

Ies eu cu ceva castigat din asta? Ma dezpagubeste cineva? Inteleg ca poate pentru un comerciant e chiar ok. Inteleg ca atunci cand iti pun mash-uri pe bloc te platesc macar pentru asta. Dar eu pentru ce trebuie sa le suport? Puneti-le, dragi tovarasi, undeva unde sa nu mai deranjati atatia zeci de mii de oameni cand va vine sa va spargeti in evenimente.

Poftim? Nu, nu sunt nervos. Acum bazaie elicoptrele pe cerul alaturat, incercand probabil sa surprinda atmosfera creata de venirea divei. Si eventual cate o salvare goneste pe bulevardul slab populat de blocat ce e.

Fata galbena care rade

O comedie emotionanta despre doi parinti, total nepriceputi la calculatoare, care incearca sa comunice prin Yahoo Messenger cu fiul lor care se afla in America. # Regia Constantin Popescu Jr. # Cu Luminiţa Gheorghiu, Teodor Corban.

Mi-a placut foarte tare filmuletul, inca de asta primvara, cand l-am vazut la NexT. Ma bucur ca l-am gasit intr-un final si pe net.

Vizionare placuta! :)

Cenzura pe Facebook

Aceasta imagine isi are, cred, originea in protestele imigrantilor din Italia, de anul trecut. Oricum, acest text a devenit foarte faimos, facand inconjurul zidurilor Italiei (in special in orasele de stanga - a fost vazut in Terni, in Genoa, in Bologna...) si mai nou al "peretilor" de pe Facebook.

A fost reluat in ultimele saptamani, fiind postat si share-uit de diversi italieni care nu au aderat la razboiul cel drept pornit impotriva romanilor si a altor imigranti din Italia.

Insa de fiecare data cand aparea, imaginea era stearsa de administratorii site-ului. Fie ca era imagine postata, fie ca se afisa prin share. A reaparut acum cateva zile si sunt curios cat va ramane de aceasta data.

Intrebare

Spre final intrebarea. Mai intai o poveste.

Acum 5 ani eram in Italia, cu Erasmus. Apartamentul in care locuiam aveam 6 locatari in 4 camere. Din Romania, SUA, Suedia, Olanda, Columbia...lumea venea, pleca...Perugia e un oras de tranzit. In aceeasi cladire alte apartamente inchiriate. La partea unul foarte dragut, unde statea restul gastii de romani.

Anyway, in primul nostru weekend acolo ne-am invitat proaspetii prieteni la o petrecere cu vin si bulz :) Am mai luat ceva bautura, a mai pus lumea bani si a mai luat...cum se obisnuieste. Insa colegul nostru de apartament din Suedia - Martin pe numele lui, de altfel un tip foarte de treaba - isi ia din camera o sticla de tarie pe jumatate goala, vine cu ea la party si nu ii da drumul din mana, consuma cat sa se simta bine si pleaca inapoi cu ea la final.

M-am uitat putin ciudat la fenomen, dar zgarcenia suedezilor mi s-a confirmat pe parcurs, cand prietenele suedeze ale lui Martin au venit sa faca clatite in mica si improvizata noastra bucatarie. Le-am aprovizionat cu jumatate din ingrediente, pentru ca nu aveau si apoi dupa ce a fost gata procesul eram curios sa vad cum au iesit. Cu chiu, cu vai, mai stramband, mai cu jumatate de mana au lasat o clatita...


Intrebare: cum ati prefera pana la urma sa fim? Sa o ducem bine ca suedezii, dar zgarciti si foarte individualisti sau sa o ducem asa mai romaneste, cum vedem in jur, dar sa ramana mereu romanul ala care iti pune oricand ceva pe masa, care imparte o bere cu tine si care face haz de necaz?

Sa facem mereu "economie" si sa stam in casa doar la 18 grade, sa ne luam doar 1-2 randuri de haine si sa stragem bani ca sa calatorim mereu sau sa o ducem in dulcele "joie de vivre", sa iesim la bere cand avem chef (si sa bem cate beri avem chef), sa colindam saptamanal mall-urile (care cu avant se intind pe orice petic de beton ramas liber) in cautare de noi "tzoale"?

Nu-i asa ca mai exista mandria romanului de a avea ce pune pe masa la orice ora si de a-si pastra casa luna doar pentru musafiri (iar el cu familia sa se inghesuie in vreo camera ... de zi)? Zgarcenia (sau poate spiritul foarte economicos) si individualismul central si nord-european vine doar din religie?

Si, mai ales, exista o cale de mijloc intre aceste doua perspective? Care ar fi ea?

Cel mai lung nume de site din lume

Wiemenschlichmenschensindzeigtihrumgangmitdermu
ttersprachefrsch.de

Da, asa il cheama. Incercati sa-l pronuntati, mie nu-mi iese. Si nici macar nu ii incape tot numele pe singur rand.

Eh, se pare ca cei care au inregistrat acest domeniu - un institut german de lingvistica - au mari sanse sa intre in Cartea Recordurilor.

Motivul? Promovarea limbii germane si comemorarea a 200 de ani de la moartea poetului Friedrich von Schiller.

Numele domeniului are 63 de caractere si este un citat din opera acestuia, traducerea aproximativa fiind: Modul in care o persoana se exprima in limba materna arata gradul de umanitate al acesteia. Pai nu ziceau bine batranii sa spui ce ai de zis in cuvinte putine?

----

Acest domeniu este creat special pentru a intra in Cartea Recordurilor. Din pacate pentru ei, nu a fost omologat. Uite de ce.

Pana acum detineau recordul acesti englezi. Nici francezii nu s-au lasat mai prejos (mandria francezilor, deh, dar se pare ca domeniul a fost cerut tot de un german; acum sunt cu totii prejos, pentru ca site-ul nu e functional).

-----

Cam asta e istoria celui mai lung nume de domeniu. Daca ii dati un copy-paste in browser, nu apare ca valabil, deci intre timp posibil sa fi ramas doar istorie. Totusi, sunt curios ce s-a mai intamplat cu el.

Copiii spun lucruri trasnite

SCRISORI CĂTRE DUMNEZEU

Fragmente dintr-o colecţie de scrisori (autentice) ale copiilor americani către Dumnezeu

• Dragă Dumnezeule! Dacă eşti atent duminică în biserică, îţi arăt pantofii mei cei noi.

• Dumnezeu! Vreau să trăiesc 900 de ani, ca tipul acela din Biblie.

• Am învăţat la şcoală că Edison a făcut lumina. La şcoala de duminică a spus reverendul că Tu ai făcut-o. Edison ăsta ţi-a furat ideea.

• Niciodată n-aş fi crezut că movul se potriveşte cu portocaliul, până ce n-am văzut apusul de soare ce l-ai făcut marţi seara. A fost tare mişto...

• La şcoala de duminică ni s-a explicat ce şi câte faci. Cine-ţi face treaba când eşti în concediu?

• De unde ai aflat că tu eşti Dumnezeu?

• Pentru balul mascat vreau să mă îmbrac în drac. Nu-i bai, nu?

• Tu chiar aşa ai proiectat girafa, sau din greşeală a ieşit aşa?

• De ce laşi oamenii să moară şi tot faci alţii în loc? N-ar fi mai simplu să-i laşi în viaţă pe ăştia?

• Dumnezeule! Că ai făcut mai multe religii, e OK, dar cum de nu le încurci între ele?

• Reverendul Coe îţi este prieten sau aveţi doar o relaţie de afaceri?

• Tu ştii despre lucruri, înainte să fie inventate?

• Bunicul a spus că Tu deja erai când a fost el copil. Cât de bătrân eşti?

• Îţi mulţumesc pentru frăţior, dar eu m-am rugat pentru un căţel.

• Cât timp am fost în vacanţă, tot timpul a plouat şi tăticul a fost tare nervos şi a spus nişte lucruri despre Tine,... dar te rog să nu-i faci rău!

• Te rog să-mi trimiţi un ponei. Până acum nu ţi-am cerut nimic. Poţi verifica.

• Cum se poate că pe vremuri atâtea minuni ai făcut şi acum nu-i nici una? Cum se poate că în ultima vreme n-ai inventat nici un animal nou? Sunt numai acelea vechi.

• Doamne, Te rog să mai pui o sărbătoare între Crăciun şi Paşte!

• Poate Cain şi Abel nu s-ar fi omorât, dacă aveau camere separate. La noi, cu frate-meu funcţionează...

• Pun pariu că e foarte greu să-i iubeşti pe toţi de pe pământ. Noi suntem doar patru în familie şi nu merge.

Din Infonet New nr. 242, via astrologicus

Consumul de alcool la 1919 a crescut dramatic

Am depistat aceasta imagine la un coleg blogger si m-a amuzat foarte tare.

Deci uite cum se faceau campanii sociale la 1919, cand de abia se terminase calvarul primului razbel mondial si barbatii (cei care se mai intorsesera) incercau sa-si inece in alcool imaginile grozaviilor vazute pe front.

Iar femeile (cele care ii mai asteptasera) incercau un santaj sentimental.

Nu stiu voi ce credeti, dar eu as zice ca domnii au mai gasit un motiv in plus sa bea.

Entropie?

Noua instalatie "Entropa" de la Consiliul Europei agita spiritele in randul tarilor europene, prezentand membrii Uniunii prin prisma diverselor stereotipuri nationale.


Italia, un teren de fotbal. Bulgaria, o toaleta. Franta, o tara in greva. Romania, la vechiul stereotip de tara a lui Dracula.

Cehia, care detine presedintia Uniunii Europe, a dorit sa dea acest proiect "pe mana" a 27 de artisti europeni. In schimb, el a ajuns sa fie realizat de artisul ceh David Cerny (considerat noul copil teribil al artei cehe) si alti doi colaboratori.


Mai multe informati aici, precum si un film in care Cerny vorbeste despre inspiratia pentru Entropa.

Googling polluting?

Two search requests on the internet website Google produce "as much carbon dioxide as boiling a kettle", according to a Harvard University academic.

US physicist Alex Wissner-Gross claims that a typical Google search on a desktop computer produces about 7g CO2.

However, these figures were disputed by Google, who say a typical search produced only 0.2g of carbon dioxide.

Mai multe aici.

sursa: http://news.bbc.co.uk

M-am nascut de ziua mea

Am primit de la Adriana celebra leapsa despre "Ce s-a intamplat de ziua mea". Pentru ca doar tocmai ce a fost ziua mea, dar si pentru ca de-a lungul timpului au avut loc o multitudine de evenimente, voi selecta cateva.



17 februarie:

• 1866 : Pe baza decretului lui Alexandru Ioan Cuza, din 1865, a început să funcţioneze Banca României, constituită prin transformarea filialei din Bucureşti a Băncii Imperiului Otoman; primul preşedinte al băncii a fost Ion Ghica (17 februarie/2 martie)
• 1904 : A avut loc, la Milano, premiera mondială a operei "Madame Butterfly" de Puccini
• 1993 : Academia Română a hotărât revenirea la scrierea cu "â" în interiorul cuvântului şi a formei "sunt" în loc de "sînt"
  
• 2001 : A fost efectuat, în SUA, cel de-al doilea transplant de mână reuşit.
• 2008 : Kosovo şi-a autoproclamat independenţa faţă de Serbia.
  

In 17 februarie s-au mai nascut:

• 1917: Ioana Radu, cântăreaţă , interpretă de romanţe şi muzică populară (d. 1990)
• 1951: Octavian Belu, antrenor al lotului naţional de gimnastică al României
• 1952: Stelian Tănase, jurnalist şi politolog, redactor-şef al revistei "Sfera politicii", realizator al emisiunii "Zece Fix", la Realitatea TV
• 1963: Michael Jordan, jucător de baschet american, selectat în 1996 ca fiind unul dintre cei mai buni 50 de jucători din istoria aestui sport
• 1972: Billie Joe Armstrong, solist Green Day

Leapsa merge mai departe la: Anca, Alexandra, Daniela, Phoebs, Alex si George.


Date culese de pe Wikipedia.

Hotel California si Eliade. Simfonie mentala cu cheie

Cred ca "Hotel California" a celor de la Eagles a ajuns in timp destul de celebra incat sa ii stim si versurile pe de rost. Cine a citit literatura fantastica a domnului Mircea Eliade mana sus! Cel putin "La tiganci" parca fusese si in programa de Bac, nu? Ca sa raman doar aici...

"La tiganci", o alegorie a mortii sau a drumului catre moarte? Could be..."This could be Heaven or this could be Hell".

Bordeiul, un mit al labirintului, un simbol al trecerii dinspre viaţă spre moarte? Este un spaţiu al iniţierii în ritualurile morţii. Trecerea prin bordei este o trecere "dincolo". Poate fi Hotel California un corespondent? Pot fi coridoarele ("There were voices down the corridor") spatii ale acestui labirint? Pot. "There she stood in the doorway...La fel cum Gavrilescu, personajul lui Eliade, e intampinat de baba, care il indruma: "vezi să nu te rătăceşti", "să te ţii drept pe coridor şi să numeri şapte uşi şi cînd ajungi la a şaptea să baţi de trei ori şi să spui: eu sunt, m-a trimis baba". Asemanator, "she lit up a candle and she showed me the way "...

(Ce era Gavrilescu? Profesor de muzica. Si ce si-a uitat el in tramvai? Partiturile. De la "Hotel California", evident )

"How they dance in the courtyard, sweet summer sweat"...Cele trei fete amintesc de ursitori, ele îl supun pa Gavrilescu unor încercări pe care el nu le poate trece, dansează în jurul lui, îi cer să o ghicească pe ţigancă dar el le scapă mereu. Jocul ielelor propune lui Gavrilescu drept probă ghicitul, simbol al riturilor de iniţiere în taina morţii, o vamă luată sufletului ca o ultimă şansă de despărţire a condiţiei umane.

Urmeaza apoi visul lui Gavrilescu, visează că încearcă să ghicească fetele, se pierde în camere ciudate cu tavane scunde şi neregulate, cu pereţii uşor ondulaţi, cu paravane tot mai misterioase, cu coridoare pe care rătăceşte mereu în sens invers, cu obiecte ce-l terorizează, la fel ca si jocul fetelor. Visul se termină cu o scenă a luptei lui cu o draperie simbolică. "Mirrors on the ceiling [...]And in the master's chambers, /They gathered for the feast/They stab it with their steely knives, /But they just can't kill the beast." Deja "stab", "steely knives", draperie...imi aduce aminte de Hamlet, dar deja e o alta poveste. Anyway, "Last thing I remember, I was /Running for the door /I had to find the passage back /To the place I was before".

Vasilescu se intoarce in caldura, la tramvai, apoi acasa, "in alt timp, il alta viata" (vorba cantecului) si sleit de puteri ("My head grew heavy and my sight grew dim") decide sa se intoarca la tiganci, ca singurul loc unde isi mai apartinea si unde mai apartinea. Singurul loc in care nu se schimbase nimic. "You can checkout any time you like, /but you can never leave."

Locul in care trebuia sa se intoarca pentru a trece "dincolo". Porneste impreuna cu Hildergard spre pădure, alunecînd dinspre veghe spre vis, spre moarte duşi de birjarul enigmatic.

"Toţi visăm, aşa începe, ca într-un vis."

P.S. Pentru adaugiri sau comentarii, noi interpretari si solo-uri se va lua alta gama, ritm 3/4

*Legenda

Sântandrei, Anul Nou Dacic

Sărbătorile şi obiceiurile româneşti de la sfârşitul lunii noiembrie şi începutul lunii decembrie corespund, ca dată calendaristică, cu Dionisiacele Câmpeneşti ale tracilor şi Saturnaliile romanilor. În această perioadă părinţii bisericii creştine au fixat data de celebrare a Apostulului Andrei care a propovăduit credinţa în Iisus la Dunăre şi Marea Neagră în primele decenii ale mileniului întâi al erei creştine. Noua sărbătoare creştină s-a impus în conştiinţa credincioşilor împreună cu unele din atribuţiile zeului uzurpat, realitate confirmată de obiceiurile, actele rituale şi practicile magice din noaptea de 29/30 noiembrie.

*informatii preluate de pe www.dacii.ro




In traditia populara, aceasta noapte este cea in care duhurile malefice - in special strigoii, moroii si pricolicii - primesc puteri mai mari decit in restul anului si vin printre oameni sa le faca rau. Este un fel de rasturnare a sarbatorii crestine a Rusaliilor, cand prin pogorarea Sfantului Duh intreaga natura este binecuvantata, iar plantele de leac isi maresc puterea.

Este o noapte potrivita pentru vraji si farmece, fetele superstitioase crezind ca acum au sansa sa isi cunoasca viitorul sot. Tot acum este si momentul sa se ia masuri de precautie pentru a preintimpina raul provocat de duhurile necurate care vin spre a-i speria pe cei vii. Demonii si spiritele ce nu si-au gasit odihna (strigoii) vin cu puteri sporite si fac necazuri oamenilor, afecteaza fertilitatea pamintului si a animalelor. In noaptea de “santandrei”, oamenii evita sa iasa pe ulitele satelor, iar baietii si fetele se strang si “pazesc usturoiul”.

*informatii preluate de pe altermedia


Mai multe despre imaginarul popular romanesc (strigoiul, moroiul, pricoliciul, ziua lupului) gasiti aici, precum si in cursul Noţiuni de imagologie istorică şi comunicare interetnică de la SNSPA (autori Ion Chiciudean si Bogdan-Alexandru Halic), pe care vi-l recomand cu multa caldura.

*imagine preluata de pe marelelupalb.idilis.ro

Mihai, cati copii imi dai?

"Adevarul" avertizeaza ca Strategia Postaderare a României zugrăveşte un tablou social sumbru în următorii 15 ani, în ciuda creşterilor economice. Documentul elaborat de specialişti din cadrul Academiei Române, guvern şi BNR arată că ţara noastră nu mai poate evita scăderea dramatică a populaţiei. Se estimează că populaţia României se va cifra la 17 milioane de locuitori în jurul anului 2025.

În intervalul 2000-2004, ţara noastră a înregistrat o creş­tere continuă şi intensă a mobilităţii teritoriale a populaţiei, tinerii între 20 şi 29 de ani reprezentând segmentul cel mai activ sub aspect rezidenţial. Liberalizarea circulaţiei persoanelor după 1990 a creat premisele unei creşteri mari a migraţiei internaţionale, în funcţie de caracterul mai mult sau mai puţin restrictiv al ţărilor de destinaţie.

Documentul atenţionea­ză că menţinerea actualelor tendinţe demografice va duce la o reducere a populaţiei la 17 milioane de persoane în 2025. Factorii acestui declin, se arată în raport, rămân încă puternici: o migraţie externă negativă, o creştere a mortalităţii şi o scădere a natalităţii, astfel încât nu se poate vorbi de stopare a fenomenului, ci numai de luarea unor măsuri pentru atenuarea lui. Studiile efectuate până acum arată că redresarea natalităţii nu mai poate împiedica scăderea şi îmbătrânirea populaţiei active până în 2025, consecinţa cea mai gravă fiind majorarea sarcinii economice asupra populaţiei active în scădere.

*Articolul integral din "Adevarul".

Ziua unui pesimist

Se trezeste unul de dimineata din cauza unor bubuituri: se crapa de ziua.

O cauta pe nevasta-sa in pat si n-o gaseste: o furase somnul.

Se duce la baie si se uita in oglinda, dar oglinda se face tandari: aruncase o privire.

Se uita intr-un ciob de oglinda si se vede tot taiat pe fata: il taia o pisare.

Pleaca la serviciu si pe drum vede doua tipuri de oameni: unii care scadeau in inaltime (pe aia ii rodeau pantofii) si altii care dispareau pur si simplu (pe aia ii fura peisajul).

Ajunge la servici si isi vede toti colegii lipiti de tavan: purtau discutii la nivel inalt.

La un moment dat se dezlipesc si cad toti de-odata: cazusera de comun acord.

Se enerveaza si pleaca de la servici. Pe drum, il vede pe unul lipit de asfalt si vreo doi care trageau de el sa-l dezlipeasca: era sarac lipit pamantului.

Mai incolo il vede pe unul caruia ii cadeau urechile, nasul, ochii: era putred de bogat.

Se hotaraste sa se sinucida si se arunca de pe un pod in apa; apele se dau la o parte si cade pe uscat: nu era in apele lui.

Dupa aceea se hotaraste sa se imbete; merge intr-un bar, dar intra cu capul taiat in doua: facuse cum il taiase capul.

Mai apoi se aude o bubuitura: cazuse seara.

Nationalisme

Nu este vorba de nici o Panama! Bate Cuba si hai sa incepem!

Imagine it's Dominica and you are Finnish after a hard working week. If you are Hungary, you should try eating a Turkey. I know it's difficult not to think at your stupid boss, but relax and try to Chile out! ... I see, seems you can't...

At least, don't use Buthan to blow out your boss!

(isi aminteste)

"Oman! It's incredible!" From the first day, he started to make fun of my Suriname. Then, because I was the youngest in the office, he gave me a lot of difficult tasks. I was always staying late in the office, extra-time of course and in the weekends always on the Russia to Finnish the papers. In a short time, my life became a Laos . My Moldavian mate told me: "Haiti bai! It's no worth!"

I decided to visit my buddy Fly. He always has some grass . And we start smokin'. Suddenly, I was somewhere at the Ecuador, on a sunny beach...clear water and some girls in red Tonga dancing in front of me. "Yemen! Yemen!" was saying my buddy Fly. "Coool! Tell me more! " But I guess I was already too high...The sun was rotating around me with an incredible speed...Fiji!...Fiji!...Fiji!...That's all I remember...

Cam atat momentan din episodul "Geografia simpatica". Fell free to continue the story!

[foto de pe www.w3.org]

Neintelegeri...

Recent s-a efectual un sondaj pe plan mondial. Intrebarea a fost: "Va rugam sa ne spuneti opinia dumneavoastra in legatura cu lipsa de alimente din restul lumii". Sondajul a fost un esec total:

- in Africa nu stiau ce inseamna alimente

- in Europa de Vest nu stiau ce inseamna lipsa

- in Europa de Est nu stiau ce insemna opinie

- in America de Sud nu stiau ce inseamna va rugam

- in SUA nu stiau ce inseamna restul lumii