La locul potrivit

Nu sunt neaparat un fan al rap-ului. E adevarat ca ritmul te prinde repede. Dar mai mult decat ritmul, sunt versurile. Si e foarte adevarat ca sunt destui cei care au ceva de spus si aleg aceasta forma.
Ii prefer pe cei care transmit un mesaj care reuseste sa treaca de blocuri, strazi si cartiere. Care au decis sa abordeze si alte teme. Si sunt destui si acestia. Dupa cum e clar ca exista destui baieti sensibili (din punct de vedere artistic, a se intelege) in spatele unor aparente de duri.

Azi dimineata am dat peste aceasta piesa. Stiti cu siguranta acele piese care parca spun ceea ce ganditi si voi, pe care parca vi le asumati pentru ca se potrivesc din multe puncte de vedere cu ceea ce simtiti sau ce ganditi in acel moment.

La fel si cu aceasta. Cred ca vorbeste foarte bine despre frustarile si nemultumirile unei generatii chemata acum 20 de ani sa reconstruiasca Romania. 20 de ani in care s-a ales praful si pulberea de ceea ce visau si sperau o parte dintre noi. "Degeaba...?" se intreaba Tudor Gheorghe la ora la care scriu aceste randuri.

Pentru mine si pentru multi altii, acum - probabil mai mult decat altcandva, chemarea de a pleca - scarbiti - catre locuri unde normalitatea si bunul simt inca se mai regasesc in dictionar, este din ce in ce mai mare. Se concretizeaza in cautari si planuri comune. Am inteles demult ca daca ar pleca asa toti, ce-ar mai fi? Am inteles si am spus nu, hai sa stam, hai sa strangem din dinti, hai sa fie acasa locul unde sa vedem puse in practica toate pasiunile, planurile si dorintele pentru o viata...normala, fireasca, mai buna. Golite de continut in fiecare zi pe mici ecrane, si ele parca suna acum nefiresc.

Dar nici n-am facut contract sa fim noi generatia de eroi sau martiri (sa-mi fie scuzate cuvintele mari, ca nu ne ridicam la nivelul lor) care sa stea sa le inghita aici pe toate. Nici cei care au plecat n-au facut-o de prea mult bine si nici lapte si miere nu curge in tarile calde, dar parca in sfarsit gasesti acele lucruri normale, simple, firesti, de bun simt, lucrurile din viata de zi cu zi. Acelea pe care ne-am obisnuit sa le vedem si sa le inghitim aici, zi de zi, dupa cum si altii s-au obisnuit sa facem asijderea.

Ascultati piesa. Ascultati bine versurile.

Bal Mascat

Dragi prieteni,

Gripa nu exista! Totul e gargara! Tocmai de aceea veti gasi din partea casei cani cu apa sarata, pentru gargara. Este, de altfel, una dintre metodele eficiente si desigur necostisitoare de combatere a virusului care ne da tarcoale.

Aduceti-va mastile! Daca le preferati pe cele medicinale, probabil ati observat deja ca toamna aceasta s-a purtat verdele. Asa ca atentie la ce le asortati. Poate insa le preferati pe cele de tamplarie. Sau pe cele venetiene. Sau mastile vesele si optimiste pe care le purtam doar uneori, dar zice-se ca fac minuni. Am auzit ca nici mastile faciale nu ar fi de neglijat…

Sau considerati ca locul mastilor nu este peste al vostru zambet? Aratati-ne unde si cum le purtati, poate veti impune chiar un nou trend! Iar daca a mai ramas vreun virus rebel care a reusit sa treaca de vreo masca, il scuturam bine cu muzica si multa dantuiala.

Puneti-va mastile! Incepem.

P.S. Confirmari, fotografii, detalii aici