Am primit de la Adriana celebra leapsa despre "Ce s-a intamplat de ziua mea". Pentru ca doar tocmai ce a fost ziua mea, dar si pentru ca de-a lungul timpului au avut loc o multitudine de evenimente, voi selecta cateva.
17 februarie:
1866 : Pe baza decretului lui Alexandru Ioan Cuza, din 1865, a început să funcţioneze Banca României, constituită prin transformarea filialei din Bucureşti a Băncii Imperiului Otoman; primul preşedinte al băncii a fost Ion Ghica (17 februarie/2 martie)
1904 : A avut loc, la Milano, premiera mondială a operei "Madame Butterfly" de Puccini
1993 : Academia Română a hotărât revenirea la scrierea cu "â" în interiorul cuvântului şi a formei "sunt" în loc de "sînt"
2001 : A fost efectuat, în SUA, cel de-al doilea transplant de mână reuşit.
Azi a nins in Bucuresti. Frumos si mult. Cu fulgi mari.
Pacat de multe masini, dar oricum linistea de duminica, aerul rece si fulgii pufosi mi-au creat o stare de bine. Era cald in casa si am pus colinde. Una imi rasuna mereu in urechi: Afara ninge linistit/ Si-n casa arde focul/ Iar noi pe langa mama stand/ Demult uitaram jocul.
Mi-am adus aminte de atmosfera si de povestile copilariei. De fratii Grimm. De basmele romanesti. De fiorul care mi-a revenit si anul acesta "de mos Nicolae", in amintirea serilor in care asteptam ca pe o mare taina, cu sfiala si nerabdare si bucurie venirea Mosului.
Sa ninga mult si alb! Si sa lasam urme adanci si curate prin zapada!
Astazi, ultimul curs de Branding cu sensei Liu Tze (Stefan Liute - Strategy Director şi cofondator al Grapefruit). Unul dintre cursurile care s-au tinut cel mai regulat si cel mai frecvent, care a avut un format clar si concis (lasand valsurile creative pe teama creativilor si ajungand pana la un ton precis, aproape sec), fiecare tema fiind si trimisa via web cu o zi inainte de curs.
Cursuri la fel de bune si la fel de serioase au mai fost la acest masterat ("Campanii de comunicare in publicitate si relatii publice" la FJSC), la fel cum au fost cursuri care s-au tinut din an in Paste, cursuri pentru care am platit si nu s-au facut, cursuri pentru care mergeam seara obositi la facultate si nici macar nu puteam fi anuntati dinainte cand nu se facea. Deci per total a fost si cu bune si cu rele, incerc sa adun toate bunele si sa le folosesc cat mai mult posibil in viitor, trecandu-le si prin papilele gustative, ca sa ramanem cu un gust placut despre Etajul 6.
La atac, vitejii mei! Si grija cum folositi extensiile de brand!
Nascuti la inceputul anilor 70-80, vedem acum in anul 2007 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.
Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea","Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsea", "Sticluta cu otrava","Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise,dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa) primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu cd-uri.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca. Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii "Pioneri". La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza... Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.
Te salut, generia in adidasi! Te salut, generatie in blugi!
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson , si Backstreet Boys , si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Am citit "Licurici", "Pif" Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC" fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam". Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus". Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers"...
Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru!
Will you still need me, will you still feed me when I'm 64?
*Textul nu imi apartine, l-am cules de pe net, dar aduce foarte fidel in prezent imagini despre generatia mea, a ta, a noastra... Am adaugat cele doua citate, melodia de inceput si clipul de final. V-ati prins de ce...
...dupa vreo saptamana in care am fost plecat din Bucuresti si am avut tangente vagi si insesizabile cu netul...
Am fost acasa. Nu mai fusesem la Fagaras de la Pasti. Deci de peste 3 luni, 3 luni foarte frumoase si pline pentru mine. Casa parinteasca iti da totdeauna liniste si energie. Poate uitasem asta... Dar a fost foarte bine! Si camera mea care imi trezea nostalgia unor ani fara prea multe probleme si griji, ani de carti, de casete si de acumulari. Si nostalgia orasului meu de munte, cu toate stradutele lui pe care am incercat sa le mai cutreier acum.
Am dat o tura pe la Brasov intr-o zi si in alta pe la Sibiu. E bine la munte. E racoare, aerul mai respirabil, verdeata mult mai multa...Alt aer, alta atmosfera si parca si alti oameni, ardelenii astia. Stiti voi ce spun... Si mai multa curatenie si ordine. Cand vii din canicula, praful si poluarea din Bucuresti, parca mai mult iti dai seama. Si mai mult cand te intorci inapoi in capitala. Subiectul asta e de dezvoltat mai mult, dar cu alta ocazie, acum atat am chef sa scriu.
Va las cateva fotografii facute zilele astea, sa vedeti despre ce vorbeam. Le aveti sus.
Una din preferatele mele, piese de suflet de prin liceu... Eram prin a zecea si ascultam la radio Oldies Top 20. Si inregistram pe casete BASF. Ce vremuri!
