A fost fabuloooooos! De-a dreptul fabulos! Am vazut ceva concerte pana acum, nume mari, atat in Romania, cat si in afara, dar putine m-au facut sa ma simt ca acest concert Manu Chao de sambata, 16.04.2011, de la Sala Palatului.
Desi imi luasem bilet din a treia zi de cand s-au pus in vanzare, undeva in sector A, bineinteles ca la un concert Manu Chao nu se pune problema de stat jos. Asa ca ne-am pus undeva pe culoarul din dreapta, pe partea lui Madjid, prin randul 1-2 pedestru.
Am asteptat cu multa nerabdare concertul asta... Ce mi-a placut? Ca au transmis atat de multa energia pozitiva pe toata durata concertului, ca au dat totul pe scena, ca au reusit sa comunice atat de bine cu publicul. Dar cred ca totul a fost reciproc, precum intr-o spirala care crestea si tot crestea. Nici nu mai tin minte de cate ori au venit la bis, dar cred ca au fost 4-5. Iar gestul lui Manu, pe care eu l-am numit "heart microphone" si pe care l-a repetat de cateva ori in timpul concertului pana cand se vedea ca-si facuse rana, spune tot. N-as gresi spunand ca publicul de la Sala Palatului i-a ajuns direct la inima.
In rest, despre concert pot sa spun ca in zona mea, inconjurati de multi straini, am dansat si am topait intr-una, motiv pentru care si majoritatea filmarilor mele pastreaza atmosfera momentului. Am dat de vreo doua ori mana cu Madjid si o data cu Manu si m-am minunat inca o data cum patineaza musca pe creierul agentilor de securitate.
Ce a urmat dupa concert a fost cel putin la fel de interesant. Am incercat sa mai ramanem in zona scenei pentru o poza si un autograf, dar am fost cu amabilitate poftiti afara din sala. Asa ca am facut ceea ce n-am mai facut pana acum pentru un alt artist, dupa vreun concert. Am mers la iesire sa-i asteptam pentru poze si autografe. Ne-am informat noi de la "tehnicul" Dorin care este microbuzul cu care trebuie sa plece si ne-am postat cuminti langa usa de iesire, unde incet-incet s-au mai strans vreo 20-25 de oameni.
Asa a inceput epopeea... De fiecare data cand mai iesea cineva incercam sa aflam informatii despre ce e inauntru si cand vor iesi. Am aflat ca Manu se odihneste, apoi ca ar vrea sa se uite la meciul Barcelona - Real Madrid, stiut fiind ca este fan Barca. Unii mai norocosi, care primisera Guest Pass, au reusit sa intre si sa ajunga la ei. Apoi, la un moment dat, duba cu pricina a plecat din loc si a inconjurat Sala Palatului. Si noi fuga-fuga dupa ea. Dar incarcau doar niste instrumente. Asa ca ne-am intors la locul nostru si incet-incet ne-am cernut, pana am ramas un nucleu de vreo 10 fani care au decis sa se lupte cu frigul si sa il astepte cu orice pret. Eu, Mihaela, un alt roman care batuse lumea si statuse in Brazilia vreo doi ani (mai fusese la un concert Manu acolo, dar zicea ca asta l-a depasit), o tipa din Israel care sta in Romania, un domn care este redactor muzical la Radio Romania si un cover band Manu Chao din Bari (Casa Babylon), veniti special pentru concert.
Si asa s-au scurt doua ore si jumatate, in care s-a facut to mai frig, foame si in care am avut fiecare tentative de a pleca acasa. Dar bine am facut ca am ramas, pentru ca intr-un final au inceput sa iasa "musafirii" cu Guest Pass, restul de instrumente si echipemente, precum si baietii din staff. Multumim Ivica din Skopje pentru sticla de vin frantuzesc cu care ne-am incalzit in ultimele minute de asteptare!
Si intr-un final au aparut. Toate orele de asteptare s-au topit in caldura si prietenia si naturaletea pe care o emana Manu. Tin minte ca am schimbat cateva vorbe si apoi, cand faceam poza, ma strangea tare si zambea foarte sincer, dupa cum se vede si mai jos. Apoi i-am cerut autograf pe bilete si ne-a scris "Grazie", crezand ca suntem tot italieni. Ne-a intrebat si cand a aflat ca suntem romani, ne-a cerut biletele si a scris si "Merci". Apoi am facut o poza cu Madjid, care spunea ca in momentul ala era un fel de turnul Babel, se vorbea in cateva limbi simultan, cam ca in piesele lor. Madjid si a sa chitara clasica, sa nu uitam. Apoi am facut poze si cu tobarul David, care ne-au urat un "Merci beaucoup!" sanatos si am plecat intr-un final spre casa, fremantand.
A doua zi dupa concert am fost intr-o energie debordanta. Ca sa nu mai zic ca a prijeluit diverse premiere si reactualizari: prima data cand astept astfel dupa un concert pentru o poza/autograf cu artistul; un nou post pe blog dupa luni de zile; schimbarea pozei de profil pe Facebook dupa cativa ani. :)
