Weekendul trecut am fost să văd Câini - Filmul, debutul de lungmetraj al lui Bogdan Mirică.
Mi-a plăcut ritmul și energia acțiunii, ca pentru un thriller. Mi-a plăcut cum este filmat și mi-au rămas în minte câteva cadre lungi, în special natura și oamenii locului, care se influențează reciproc. De altfel, există mereu în film sentimentul acesta apăsător de no man's land, atmosfera aceea care duce puțin și spre western. Mie mi-a adus aminte de... Moara cu noroc a lui Slavici: mediul ostil, caracterele puternice – vezi Lică Sămădău, finalul dramatic. La fel cum mi-a adus aminte de Tarantino.
Ce mi-a mai plăcut a fost modul cum au fost construite anumite personaje, în tușe succesive, cadre lungi și replici memorabile. Clare și puternice tipologiile lui Samir și Hogaș, mai puțin clar personajul Roman, care de la început până la final este nervos, neliniștit și încearcă să scape de fantoma lui Nea Alecu.
Au fost momente, pe alocuri, când am simțit că unele bucăți nu se leagă, că unele părți rămân neterminate (și aici nu vorbim de momentele lăsate voit în suspans). Poate că Bogdan Mirică a încercat să etaleze multe ingrediente, să arate ce poate, dar mi s-a părut că nu a reușit mereu să le îmbine pe toate. Probabil și pentru că este la început cu lungmetrajul, iar detaliile astea se vor mai cristaliza pe parcurs.
Una peste alta, o apariție salutară în peisajul cinematografiei contemporane româneşti, un film pe care vă recomand să mergeți să-l vedeți. Aştept cu interes să văd ce va urma din partea regizorului Bogdan Mirică.
