Hotel California si Eliade. Simfonie mentala cu cheie

Cred ca "Hotel California" a celor de la Eagles a ajuns in timp destul de celebra incat sa ii stim si versurile pe de rost. Cine a citit literatura fantastica a domnului Mircea Eliade mana sus! Cel putin "La tiganci" parca fusese si in programa de Bac, nu? Ca sa raman doar aici...

"La tiganci", o alegorie a mortii sau a drumului catre moarte? Could be..."This could be Heaven or this could be Hell".

Bordeiul, un mit al labirintului, un simbol al trecerii dinspre viaţă spre moarte? Este un spaţiu al iniţierii în ritualurile morţii. Trecerea prin bordei este o trecere "dincolo". Poate fi Hotel California un corespondent? Pot fi coridoarele ("There were voices down the corridor") spatii ale acestui labirint? Pot. "There she stood in the doorway...La fel cum Gavrilescu, personajul lui Eliade, e intampinat de baba, care il indruma: "vezi să nu te rătăceşti", "să te ţii drept pe coridor şi să numeri şapte uşi şi cînd ajungi la a şaptea să baţi de trei ori şi să spui: eu sunt, m-a trimis baba". Asemanator, "she lit up a candle and she showed me the way "...

(Ce era Gavrilescu? Profesor de muzica. Si ce si-a uitat el in tramvai? Partiturile. De la "Hotel California", evident )

"How they dance in the courtyard, sweet summer sweat"...Cele trei fete amintesc de ursitori, ele îl supun pa Gavrilescu unor încercări pe care el nu le poate trece, dansează în jurul lui, îi cer să o ghicească pe ţigancă dar el le scapă mereu. Jocul ielelor propune lui Gavrilescu drept probă ghicitul, simbol al riturilor de iniţiere în taina morţii, o vamă luată sufletului ca o ultimă şansă de despărţire a condiţiei umane.

Urmeaza apoi visul lui Gavrilescu, visează că încearcă să ghicească fetele, se pierde în camere ciudate cu tavane scunde şi neregulate, cu pereţii uşor ondulaţi, cu paravane tot mai misterioase, cu coridoare pe care rătăceşte mereu în sens invers, cu obiecte ce-l terorizează, la fel ca si jocul fetelor. Visul se termină cu o scenă a luptei lui cu o draperie simbolică. "Mirrors on the ceiling [...]And in the master's chambers, /They gathered for the feast/They stab it with their steely knives, /But they just can't kill the beast." Deja "stab", "steely knives", draperie...imi aduce aminte de Hamlet, dar deja e o alta poveste. Anyway, "Last thing I remember, I was /Running for the door /I had to find the passage back /To the place I was before".

Vasilescu se intoarce in caldura, la tramvai, apoi acasa, "in alt timp, il alta viata" (vorba cantecului) si sleit de puteri ("My head grew heavy and my sight grew dim") decide sa se intoarca la tiganci, ca singurul loc unde isi mai apartinea si unde mai apartinea. Singurul loc in care nu se schimbase nimic. "You can checkout any time you like, /but you can never leave."

Locul in care trebuia sa se intoarca pentru a trece "dincolo". Porneste impreuna cu Hildergard spre pădure, alunecînd dinspre veghe spre vis, spre moarte duşi de birjarul enigmatic.

"Toţi visăm, aşa începe, ca într-un vis."

P.S. Pentru adaugiri sau comentarii, noi interpretari si solo-uri se va lua alta gama, ritm 3/4

*Legenda