Trece o lume...

In ajunul ajunului am cumparat ultimele cadouri pentru cei care-mi sunt dragi. Sa te gandesti ce le-ar placea, sa iti imaginezi zambetul acela de surpriza si bucurie atunci cand primesc cadoul...nu se compara cu nimic. Parca si uitasem ca se si primeste in perioada asta. E mai frumos sa daruiesti!

In aceste drumuri am cunoscut niste oameni care se confunda cu o lume. O lume care apune, o lume care deja nu se mai vede, printre atata kitsch, misto-uri ieftine, nepasare si ipocrizie. Este lumea ultimilor mestesugari autentici. Si nu ma refer aici la mestesuguri "populare".

Sunt acele bresle ai caror membrii formau mica burghezie in Bucurestiul de alta data. Acum ii mai gasesti in case vechi, case boieresti, iar cand le treci pragul parca timpul se opreste in loc. Este lumina mai putina, nu vezi ultimele minuni ale stiintei, poate doar vreun vechi aparat de radio...dar este atata caldura umana si atata distinctie pe fetele lor. Sunt niste adevarati domni si niste adevarati oameni. Mai domni decat o sa fie vreodata milionarii de carton, asortandu-si cu un prost gust desavarsit hainele de mari firme.

Imi place sa stau sa ii "descos"... sa le ascult povestile. Iti spun cu tristete ca azi tinerii nu mai sunt interesati de asemenea mestesuguri si probabil sunt ultimii mohicani. Dupa ei, se stinge lumina. Toti m-au intrebat de unde sunt sau unde stau... Nu doar timpul, dar si spatiul are la ei o alta semnificatie. Si poate atunci, mai mult decat acum, le vorbea cu talc.

[Paranteza. Mi-e tot mai scarba de cei a caror principala placere este scuipatul cu venin, de cei care nu au zambet, ci un ranjet rautacios, de cei care fac bascalie, de cei care iti arunca vorbe-n spate. Umorul, zicea Dan Puric, este datul omului superior. Nu poti rade de orice. Bascalia (falsul umor) este caracteristica omului inferior, care isi permite sa ia in ras orice, inclusiv valorile de orice fel.]

"Omenie" este cuvantul de ordine azi. Poate atmosfera din perioada asta ne va ajuta sa-l intelegem mai usor. Poate vom invata sa construim mai greu decat sa daramam mai usor. Si poate dupa prima ninsoare, pasii ne vor lasa urme mai curate si mai adanci.

Ultimii rapsozi

Inca mai simt fiorii...


[povesti si retrairi doar fata in fata]

I predicted a riot

In noaptea de 6 decembrie, Alexander Grigoropoulos, un adolescent grec de 15 ani, a fost impuscat mortal de catre un politist.

De atunci, manifestatiile, revoltele si ciocnirile violente intre manifestati si fortele de ordine blocheaza principalele orase din Grecia. Moartea adolescentului de 15 ani pare a fi doar scanteia care a declansat proteste ce au la baza numeroase revendicari de natura sociala.






Sursa si mai multe imagini aici.

Oxygene

16.11.2008



Jean Michel Jarre. "Qxygene" live la Sala Polivalenta, 10 noiembrie 2008.






Muzica de sfere celeste gemand.


Orgasm mentalo-muzical.


Coruri si clopote de imense catedrale stelare.


Muzica de zburat printre stele. Stelele.


Muzica din inima Pamantului. Nostru. Geea.



Desi mi-era rau in seara aia si am stat cu oarecare greutate, muzica acestui Jean Michel m-a linistit. Sigur, sigur... nu ma gandeam ca am sa-l vad live in anii de demult cand l-am ascultat prima data. Si cand am aflat ca o sa-l vad, m-a mirat foarte tare locatia. El, omul piramidelor si al Orasului Interzis, ma gandeam ca macar de o Casa Poporului va beneficia. Si doar la exterior. Deja vedeam tot Bulevardul Unirii Blocat si o scena mare in Piata Constitutiei. Dar cred ca o sa se gandeasca la asta pentru viitorul concert.






Pai da, a promis ca va reveni. Cu ceva mai mare si in aer liber, asa cum ii sade bine (electronului). Si am simtit aceasta promisiune ca fiind foarte sincera, mult mai sincera decat altele de acest fel. Dupa 2 bis-uri in care il vedeam cumva coplesit de reactia publicului, entuziasmat si multumit precum un copil pentru ca poezia sa pentru serbare placuse tuturor. Usor uimit de reactia acestui Bucuresti, capitala Romaniei, tara care - dupa spusele sale - a trimis unul din cele mai puternice semnale, reactionand foarte bine dupa lansarea albumului "Qxygene". Nici nu stiam ca avem electro-n vine intr-atat.





De cand a intrat "in scena", printre public, tot discursul sau foarte firesc de la inceput (fara sa-l simti ca ar fi vreo mare vedeta, vorbindu-ti cu respect si sinceritate, ca si cand te-ai fi aflat la o bere, intr-un bar), cat si prestatia excelenta de apoi - consumul de energie si de bucurie de pe scena si profesionalism cat cuprinde- m-au facut sa-l indragesc pe acest om. Si cand te prezinti astfel, garantat ai oamenii nu in fata ta, ci langa tine. Iar asta s-a vazut si s-a simtit la final, cei care au fost acolo pot confirma.


Filmulete gasiti aici, aici, aici, aici, aici, aici si aici.



Backup info:

Cu ocazia aniversarii a 30 ani de la lansarea albumului «Oxygene », Jean-Michel Jarre a interpretat intreaga capodopera, cu ajutorul a trei muzicieni si folosind «stravechile » instrumente originale: mai mult de 50 sintetizatoare analog legendare. Cum spunea, niste vechi doamne de care trebuie sa te apropii cu delicatete.

«Oxygene » a fost considerat de critici o capodopera atemporala, iar coperta vizionara a albumului atragea atentia asupra problemelor globale de mediu, cu mult timp inainte ca mediul sa devina o problema mainstream. Astazi Jean Michel Jarre este un eco-militant activ, ambasador UNESCO si unde mai pui ca un asteroidul 4422 Jarre a fost botezat astfel in onoarea lui.

Only the good die young

24.11.2008

Freddie Mercury (născut Farrokh Bulsara; Stone Town, 5 septembrie 1946 - Londra, 24 noiembrie 1991).



"Freddie era unicul care reusea sa implice publicul si sa ii faca sa bata din palme si pe cei din ultimul rand de pe Wembley" (David Bowie si Mick Jagger)

Unora le place jazz-ul

25.10.2008

A doua seara la Masters of Jazz Festival. Monty Alexander Trio si Count Basie Orchestra. De cand am vazut lista invitatiilor, acum 2-3 luni, mi-am dorit sa-i vad in special pe Count Basie...probabil ca imi ocupasera prea mult din lista de Winamp :)



[O idee nastrusnica ce s-a nascut in 3 minute si a sucombat in 3 zile pe baze logistice, si anume sa ii vad live pe Queen - my all time favourite band - undeva la Belgrad, Budapesta, Viena sau Praga. Pentru ca totusi sunt Queen si canta Queen, pentru doi muzicieni extraordinari: Brian May si Roger Taylor, pentru ca Freddie ne-ar fi insotit cu ghidusiile lui de acolo de sus, pentru ca speram ca Rodgers - care e dintr-un alt film - sa fie mai ragusit ca de obicei si sa cante mai incet. Pentru ca era un vis din copilarie. Dar o sa-i vedem, fara indoiala.]



Revenind...Cu toate nebunia din ultimele zile am lasat de o parte concertul de jazz, iar joi bineinteles ca nu se mai gaseau bilete pe nicaieri. Nici online, nici offline. Eh, cu toate astea aseara am gasit bilete cu o jumatate de ora inainte de concert. Iar in fata Salii Palatului erau inca destui intreprinzatori care vorbeau bine afacereza (ii stiti, "baietii destepti" care sunt nelipsiti de la astfel de sindrofii si care se ocupa de "plasamente"). Deci se putea intra. Iar sala nu a fost ocupata mai mult de trei sferturi pe toata durata concertului. Atunci, de unde nebunia "sold out"?



Inauntru, lume putina, dar aleasa pe spranceana :) La o prima ochiada i-am zarit pe Andries, Chirila, Turcescu, Mircea Toma...Plus multi amici, fosti colegi de serviciu, fosti colegi de facultate si alti oameni pe care ii vezi o data pe anotimp, n0roc cu cate un ceai dansant precum acesta.



Din randul 5 via randul 3 s-a vazut numai bine. Prima parte, Monty Alexander Trio. Excelent! Oamenii astia trei mi-au dat atat de multa liniste si energie pozitiva, cum rar mi-a fost dat sa simt. Spuneam "Fabulos!" dupa fiecare piesa si de trei ori in timpul oricarei improvizatii. Pentru ca asta a fost mainly (Printre altele, un "No woman, no cry" superb). Niste oameni care stiu tone de muzica si care se inteleg doar din zambete si din priviri...foarte jucause. Bucuria si placerea cu care canta sunt de-a dreptul molipsitoare, incat am zis daca astia traiesc mult, cu siguranta asta e cauza. Jos palaria pentru Monty Alexander - pian, Hassan Shakur - contrabas, George Fludas - tobe. Cateva randuri pentru atat de mult.



Pauza si apoi The World Famous Count Basie Orchestra. Nu stiu daca efectul celor dinainte era inca prea puternic, nici daca era vorba ca acum aveam de-a face cu o orchestra de 20 de oameni, care abordau un stil mai putin funky, dar nu a fost ceea ce ma asteptam. Lumina era mai puternica, iar ei pareau obositi si plictisiti. Vreo doi mestecau guma (culmea, unul era suflator!), un saxofonist mai ca a adormit pe scaun (sa zic ca nu suntem siguri aici, poate fi de fapt doar temperatul sau flegmatic), iar de ce bietului chitarist i-au pus un microfon ca la Cenaclul Flacara, la o electro-acustica a carei cutie de rezonanta nu exceleaza in dimensiuni, n-am prea inteles. Doar pianistul parea ca se simte foarte in largul lui si facea niste figuri simpatice dupa fiecare piesa.



In rest, profesionisti, no comment, tehnic au facut foarte bine ceea ce fac de zeci de ani. Si-au suflat plamanii pe scena, solo-uri foarte bune de contrabas, dar ca energie si ca stare transmisa n-au fost acolo. Doar la bis parca s-au mai relaxat si au inceput sa lase improvizatiile in voie, au mai schimbat instrumentele intre ei si totul s-a mai incalzit. Inclusiv unul dintre trompetisti, pe cuvant mi-era frica ca o sa plesneasca acolo. Se descheiase la cravata, camasa si se inrosise tot, dar isi lua elan de o juma de metru si sufla in continuare.


Per ansamblu, prea placuta cantare.



p.s. multimedia stuff on the way

p.s.2 post rescris de la capat din cauza unor probleme tehnice, cu scuzele de rigoare daca nu si-a pastrat savoarea celui initial