25.10.2008
A doua seara la Masters of Jazz Festival. Monty Alexander Trio si Count Basie Orchestra. De cand am vazut lista invitatiilor, acum 2-3 luni, mi-am dorit sa-i vad in special pe Count Basie...probabil ca imi ocupasera prea mult din lista de Winamp :)
[O idee nastrusnica ce s-a nascut in 3 minute si a sucombat in 3 zile pe baze logistice, si anume sa ii vad live pe Queen - my all time favourite band - undeva la Belgrad, Budapesta, Viena sau Praga. Pentru ca totusi sunt Queen si canta Queen, pentru doi muzicieni extraordinari: Brian May si Roger Taylor, pentru ca Freddie ne-ar fi insotit cu ghidusiile lui de acolo de sus, pentru ca speram ca Rodgers - care e dintr-un alt film - sa fie mai ragusit ca de obicei si sa cante mai incet. Pentru ca era un vis din copilarie. Dar o sa-i vedem, fara indoiala.]
Revenind...Cu toate nebunia din ultimele zile am lasat de o parte concertul de jazz, iar joi bineinteles ca nu se mai gaseau bilete pe nicaieri. Nici online, nici offline. Eh, cu toate astea aseara am gasit bilete cu o jumatate de ora inainte de concert. Iar in fata Salii Palatului erau inca destui intreprinzatori care vorbeau bine afacereza (ii stiti, "baietii destepti" care sunt nelipsiti de la astfel de sindrofii si care se ocupa de "plasamente"). Deci se putea intra. Iar sala nu a fost ocupata mai mult de trei sferturi pe toata durata concertului. Atunci, de unde nebunia "sold out"?
Inauntru, lume putina, dar aleasa pe spranceana :) La o prima ochiada i-am zarit pe Andries, Chirila, Turcescu, Mircea Toma...Plus multi amici, fosti colegi de serviciu, fosti colegi de facultate si alti oameni pe care ii vezi o data pe anotimp, n0roc cu cate un ceai dansant precum acesta.
Din randul 5 via randul 3 s-a vazut numai bine. Prima parte, Monty Alexander Trio. Excelent! Oamenii astia trei mi-au dat atat de multa liniste si energie pozitiva, cum rar mi-a fost dat sa simt. Spuneam "Fabulos!" dupa fiecare piesa si de trei ori in timpul oricarei improvizatii. Pentru ca asta a fost mainly (Printre altele, un "No woman, no cry" superb). Niste oameni care stiu tone de muzica si care se inteleg doar din zambete si din priviri...foarte jucause. Bucuria si placerea cu care canta sunt de-a dreptul molipsitoare, incat am zis daca astia traiesc mult, cu siguranta asta e cauza. Jos palaria pentru Monty Alexander - pian, Hassan Shakur - contrabas, George Fludas - tobe. Cateva randuri pentru atat de mult.
Pauza si apoi The World Famous Count Basie Orchestra. Nu stiu daca efectul celor dinainte era inca prea puternic, nici daca era vorba ca acum aveam de-a face cu o orchestra de 20 de oameni, care abordau un stil mai putin funky, dar nu a fost ceea ce ma asteptam. Lumina era mai puternica, iar ei pareau obositi si plictisiti. Vreo doi mestecau guma (culmea, unul era suflator!), un saxofonist mai ca a adormit pe scaun (sa zic ca nu suntem siguri aici, poate fi de fapt doar temperatul sau flegmatic), iar de ce bietului chitarist i-au pus un microfon ca la Cenaclul Flacara, la o electro-acustica a carei cutie de rezonanta nu exceleaza in dimensiuni, n-am prea inteles. Doar pianistul parea ca se simte foarte in largul lui si facea niste figuri simpatice dupa fiecare piesa.
In rest, profesionisti, no comment, tehnic au facut foarte bine ceea ce fac de zeci de ani. Si-au suflat plamanii pe scena, solo-uri foarte bune de contrabas, dar ca energie si ca stare transmisa n-au fost acolo. Doar la bis parca s-au mai relaxat si au inceput sa lase improvizatiile in voie, au mai schimbat instrumentele intre ei si totul s-a mai incalzit. Inclusiv unul dintre trompetisti, pe cuvant mi-era frica ca o sa plesneasca acolo. Se descheiase la cravata, camasa si se inrosise tot, dar isi lua elan de o juma de metru si sufla in continuare.
Per ansamblu, prea placuta cantare.
p.s. multimedia stuff on the way
p.s.2 post rescris de la capat din cauza unor probleme tehnice, cu scuzele de rigoare daca nu si-a pastrat savoarea celui initial
No comments:
Post a Comment