Sunday, 7 October 2007

Scurta cronica la concertul Muse de la Bucuresti

Continuarea prologului "Si a fost MUSE" de azi dimineata

Bucuresti, 6 octombrie 2007. Freamatul concertului Muse se simte in aer. Majoritatea amicilor care se arata de obicei la "evenimentele urbane" bucurestene isi anunta prezenta. Pe multi nu i-am mai vazut prin marea de oameni si pe multi alti "neanuntati" i-am intalnit acolo.

Locatia neobisnuita: Stadionul de rugby Arcul de Triumf. Cica proaspat renovat si probabil cu gazonul inca netasat perfect. Un concert de "inaugurare" si cateva mii de oameni rezolva problema. S-a mai bifat un loc pe harta locatiilor "mondene" din Bucuresti. Unii tineri putin agitati ca nu vor gasi locatia, dar linistiti repede de numeroasele indicatii de pe net. Din Romana deja era usor de recunoscut poporul mergator sa isi caute muza. Iar la Arcul de Triumf era mai mult decat evident.

S-au strans 5 - 6000 de oameni dupa umila mea aproximare. O imensa coada, asemanatoare unui sarpe urias, inconjura aproape tot stadionul. Cata frunza, cata iarba, se pierdea la orizont undeva spre Baneasa. Si coada se continua pe Bd. Marasti, unde se aude ca e intrarea. Una singura!!! Desi stadionul are mai multe porti de acces, stimabilii organizatori s-au gandit ca o singura poarta la 6000 de suflete e de ajuns. Si de aici o forfota de nedescris in toate directiile, pentru ca nimeni nu intelegea unde incepe si mai ales unde se termina coada. Noroc de cate un jandarm mai comunicativ. Se ajunsese sa aiba capatul undeva aproape de locul de intrare...cu cateva mii de oameni in ea, inconjurand zidurile. Desi era anuntat ca accesul pe stadion era permis de la ora 18, de abia pe la ora 19 sarpele se pune in miscare.


La intrare, lucrurile deja se simplifica si se merge mult mai repede. Cei din zona A primesc bratari de identificare. Inauntru, organizarea parca incepe sa mearga mai bine. Standuri multe cu bere, sucuri si apa. Cozi de bun simt, cel putin la inceput si prin zona unde am stat eu. Eco-toillets in spate, langa tabela de marcaj, adica tocmai in capatul opus scenei (care a fost amplasata pe una din laturile mici - vroiam sa zic la peluza). Cam putine evident, compensate destul de bine insa cu ceva boscheti vanjosi pentru tinerii curajosi. Si da, gazonul arata chiar bine!


Cu intarzierea de o ora se sare peste warm-up DJ (oricum ne incalzisem la coada) si sa fii fost undeva pe la 19.30 cand incep Brett Anderson (ex-Suede) si a lui trupa. A sunat bine, profi, se simtea ca se pregateste ceva mare. Cateva piese noi compuse de Anderson si la final celebrele de pe vremea Suede, "Beautiful Ones" si "Saturday Night".


Dureaza ceva pana se pregateste scena pentru Muse, care incep pe la 21.00. Cateva picaturi de ploaie nu sperie pe nimeni. De atunci s-a inteles si mai bine ce e cu cele
7 TIR-uri cu 15 tone de echipament si cei 60 de oameni din echipa de productie. Cinci ecrane, din care trei pe scena si doua pe lateral, pe care nu au contenit proiectiile video, combinate cu imagini de pe scena si din public si o scenografie si spectacol de lumini excelente, marca Muse, pe care le puteti vedea in cateva fotografii pe care le-am facut atunci, postate mai devreme. Sonorizarea foarte buna, iar oamenii de pe scena, niste adevarati profesionisti. Pe cuvant! O prestatie si un spectacol (ca sa mai lasam prea folositul "show" sa se odihneasca) cum rar vezi prin Romania, iar cand e cazul, de cele mai multe ori adus de trupe din afara. Nu generalizez si ma refer doar la concerte, pentru ca un laser sau o proiectie care sa mascheze fumul de la mici se mai vad. Piese "mai vechi si mai noi", selectate frumos cu diversitate binevoitoare si fara a lipsi celebrul "Time is running out", dar ii mai astept si pentru un "Map of your head", pe care eu l-as fi dorit tare mult. Un Matthew Bellamy in mare forma, ca de altfel, ca sa fim corecti, toti trupetii. Un bis consistent, incheiat cu multumiri si promisiuni de revenire, undeva pe la 22.40.




Chiar si pentru cei care nu sunt exact pe "felia" Muse ca gen sau gust, s-a lasat cu un "Jos palaria!" pentru prestatie. Repet: oamenii sunt niste adevarati profesionistii si toata prestatia si atmosfera creata a fost una de zile mari. Si sa avem in vedere ca am avut acest concert Muse in punctul de maxim al carierei lor si nu ca un cantec de lebada al vreunei mari legende (fara nici un a propos), ceea ce cred ca e un semn bun pentru Romania si cum se misca treaba in aceasta zona de cativa ani incoace. De altfel, la muzica oricum englezii ii iau pe americani cam de departe.


Iesirea mai anevoioasa chiar decat intrarea, cum zicea cineva, probabil ca mai rupeau biletele o data si la final. Unii mai sprinteni au incercat sa sara gardul, dar am vazut faze tragi-comice cu un biet om care ramasese pironit in tepusele metalice de pe gard, care l-au atacat strategic unde isi dorea mai putin. Incet-incet, toti cei care si-au gasit muza s-au risipit rapid fie in cautarea unui taxi, fie pentru a mai prinde ultimele metrouri si autobuze (inghesuite la 11 seara ca in orele de varf ale diminetii).

Toate imaginile © 2007 Razvan Rosculet. Toate drepturile rezervate

3 comments:

Alexandra said...

eu nu am stat pana la sfarsit, dar mi-a placut ce am vazut...si nu sunt fan muse :P
felicitari pt poze, au iesit super, eu am fost isteata rau si am uitat aparatul acasa

Manuela said...

Suuuper! Un spectacol extraordinar, din toate punctele de vedere, care dupa parerea mea a batut b'estivalul. Mai ales ca in fine si sonorizarea a fost la fix. deci se poate!
Iar ei sunt niste muzicieni de mare clasa. Chiar sper sa mai vina, asa cum au promis.

locke said...

Best concert of the year!:)