7 februarie 2009, la Sala Palatului.
Nu o cronica tehnica, ci cateva crampeie de stari, sustinute audio-vizual.
Un pianist, un contrabasist (contrabas electric, interesant!), doua chitari, trei omuleti jucausi si simpatici la percutie, doi trompetisti si trei voci: "bunicutii" Julio Alberto Fernandez si Teresa Garcia Caturla, alaturi de mai "tanara" Maria Viktoria Gonzales.
Impreuna inseamna muzica cu iz de havane si multa voie buna. O adevarata lectie de joie de vivre care iti aduce aminte sa te bucuri de fiecare zi, sa te bucuri de lucrurile mici. Ceea ce scapam din vedere adeseori. Si mai ales sa te bucuri prin muzica, un creuzet in care se amesteca toate ale vietii, dar rezultatul curge mereu lin, fie ca are gust dulce sau amar.
Nici in patria lui Fidel, de unde vin ei, lucrurile nu stau tocmai roz (incearca sa predomine rosul), dar la fel ca in orice timp si in orice loc, muzica a reprezentat supapa si inspiratia necesara pentru a respira inainte.
Revenind la concert...Mi-au placut foarte tare bunicutii! Julio imbracat all white si cu un aer foarte distins. Iar Teresa e geniala. Are o energie deboradanta la varsta ei, ii lasa mult in urma pe tinerei. A coborat de cateva ori in sala, a flirtat cu cei din primele randuri, i-a ironizat usor din priviri de pe cei de la firma de paza, totul culminand cu "joaca mingea", de fapt un shekere cu care a facut un pase-pase cu publicul, mai intai de pe scena, apoi coborand si facand o tura prin sala. Cand s-au plictisit de pase, i-a luat la un trenulet si in aplauzele si entuziasmul general, au incheiat cursa pe scena.
Cubanezii au stiut sa faca atmosfera si nu ne-au lasat sa stam prea mult jos, asa ca mare parte din concert am dansat si noi pe culoar in ritmuri de salsa, rumba sau cha-cha-cha, iar distanta de 6 randuri pana la scena a devenit insesizabila. Sectorul nostru a fost activ, cu Josh&co. mereu in picioare, chiuind si dansand.
Nu prea mai are rost sa spun ca din punct de vedere muzical au sunat foarte bine, fiecare instrument avand momentul lui in lumina reflectoarelor, cei doi chitaristi performand si un dialog muzical vesel-trist. Ah, sa nu uit improvizatiile din Pantera Roz sau Kalinka la chitara spaniola.
Foarte placut impresionati de intalnirile anterioare cu publicul din Romania, cubanezii au decis ca la aceasta a treia venire sa comunice exclusiv in spaniola (o fi auzit ei ca merge bine treaba cu telenovelele pe aici) si cred ca dialogul a decurs bine, desi la unele glume si fineturi de limbaj cunoscatorii au fost cu siguranta avantajati.
La bis s-a interpretat celebra Guantanamera, in aplauze frenetice, iar cubanezii n-au parut sa se grabeasca a parasi scena, vazandu-se treaba ca s-au simtit bine la Bucuresti si rasplatind la randul lor publicul cu aplauze.
Acum va las niste imagini si filmulete care probabil spun mai multe decat cuvintele mele. Enjoy!
Toate imaginile © 2009 Razvan Rosculet. Toate drepturile rezervate.
1 comment:
grozava atmosfera, mai vreau! :)
Post a Comment