Wednesday, 25 February 2009

Intrebare

Spre final intrebarea. Mai intai o poveste.

Acum 5 ani eram in Italia, cu Erasmus. Apartamentul in care locuiam aveam 6 locatari in 4 camere. Din Romania, SUA, Suedia, Olanda, Columbia...lumea venea, pleca...Perugia e un oras de tranzit. In aceeasi cladire alte apartamente inchiriate. La partea unul foarte dragut, unde statea restul gastii de romani.

Anyway, in primul nostru weekend acolo ne-am invitat proaspetii prieteni la o petrecere cu vin si bulz :) Am mai luat ceva bautura, a mai pus lumea bani si a mai luat...cum se obisnuieste. Insa colegul nostru de apartament din Suedia - Martin pe numele lui, de altfel un tip foarte de treaba - isi ia din camera o sticla de tarie pe jumatate goala, vine cu ea la party si nu ii da drumul din mana, consuma cat sa se simta bine si pleaca inapoi cu ea la final.

M-am uitat putin ciudat la fenomen, dar zgarcenia suedezilor mi s-a confirmat pe parcurs, cand prietenele suedeze ale lui Martin au venit sa faca clatite in mica si improvizata noastra bucatarie. Le-am aprovizionat cu jumatate din ingrediente, pentru ca nu aveau si apoi dupa ce a fost gata procesul eram curios sa vad cum au iesit. Cu chiu, cu vai, mai stramband, mai cu jumatate de mana au lasat o clatita...


Intrebare: cum ati prefera pana la urma sa fim? Sa o ducem bine ca suedezii, dar zgarciti si foarte individualisti sau sa o ducem asa mai romaneste, cum vedem in jur, dar sa ramana mereu romanul ala care iti pune oricand ceva pe masa, care imparte o bere cu tine si care face haz de necaz?

Sa facem mereu "economie" si sa stam in casa doar la 18 grade, sa ne luam doar 1-2 randuri de haine si sa stragem bani ca sa calatorim mereu sau sa o ducem in dulcele "joie de vivre", sa iesim la bere cand avem chef (si sa bem cate beri avem chef), sa colindam saptamanal mall-urile (care cu avant se intind pe orice petic de beton ramas liber) in cautare de noi "tzoale"?

Nu-i asa ca mai exista mandria romanului de a avea ce pune pe masa la orice ora si de a-si pastra casa luna doar pentru musafiri (iar el cu familia sa se inghesuie in vreo camera ... de zi)? Zgarcenia (sau poate spiritul foarte economicos) si individualismul central si nord-european vine doar din religie?

Si, mai ales, exista o cale de mijloc intre aceste doua perspective? Care ar fi ea?

4 comments:

Anonymous said...

draga razvan,
spiritul romanesc de care vbesti e tot ala care nu are respect pt nici o regula si deci nici pt celalalt. ce folos ca numerosi oameni ma primesc in casele lor(in care nu e curat decat in sufragerie) si imi dau de mancare caviar, desi dupa ce plec eu ei nu mai mananca 3 zile, decat din resturile de la masa cu pricina, cand aceeasi oameni, fara sa stie ca e vba de mine, arunca gunoiul in strada, merg fara bilet, semneaza pt distrugerea gradinilor din fata blocului ca sa se faca parcari. pt mine faptul ca trebuie sa indur mirosuri ...hm, neplacute, ca merg cu tramvaie supra-aglomerate si moartea plantelor alora sunt de mii de ori mai importante decat bucata de paine pe care o impart cu mine nu din generozitate ci pt ca "Da bine".
eu cred ca e fain sa fii idealist, dar trebuie sa iti alegi cu mai multa grija obiectul de cult.
oana

Anonymous said...

Pai inseamna ca ai avut parte de suedezi zgarciti :) Eu am cunoscut (e mult spus) unul singur si era foarte daruitor..e vorba de bere. Chestia cu clatita mi se inconcevabila :) Pe de alta parte mie imi place sa fie 19-20 de grade in casa...

Sarica

Mili said...

huuu, ce inseamna Living DIversity.! nici eu nu am fost invatata sa economisesc, sa tin la dulap sapunul ala nou, sa pun ciocolata sub pat si pijamalele noi in debara, "de bune".Nu stiu cat tine de educatie si cat de menirea de a fi roman, insa am fost invatata sa impart, sa ma bucur de oricine vine in casa cu tot ce am mai bun, sa dau unui necunoscut daca ii e foame, sete sau din alta tara:P , si cum zici si tu , sa arunc banii prin mall-uri ca sa imi iau ceva nou:)) teribila ideea de consumerism, insa cum zicea o prietena, din asa salarii ce sa economisesti decat hartia de la fluturasi.:)

Raluca Pop said...

nu stiu cum e cu suedezii, ca eu pe cel pe care l-am gazduit l-am considerat darnic si empatic la grijile si tabieturile celuilalt, galant si saritor, dar in fine, cazuri si cazuri... ca idee generala, pledez pentru aplicare normelor si regulamentelor omeneste. doar azi m-a prins controlul pe ratb. imi expirase ieri abonamentul, am ajuns acasa la 9jumate seara si nu am mai avut unde sa-mi fac unul nou. in statia mea si pe o raza de alte 3 nu era niciun chiosc de bilete.. in fine, stai si explica asta controlorilor, ei o stiau una si buna, nu ai bilet, iei amenda. este asta un semn ca in sfarsit se impun si la noi regulile de civilitate? nu prea cred. oamenii aceia sunt niste masini. in conditiile din romania, unde sistemul nu permite unui om de buna credinta sa fie OK in relatie cu legea, aplicarea omeneasca a legilor inseamna interpretare, nu reactie cauza/efect. asa ca, mai usor cu impunerea legii scrise pana cand nu se creeaza infrastructura care se permita respectarea cu un efort rezonabil a normelor impuse de aceasta.