In ajunul ajunului am cumparat ultimele cadouri pentru cei care-mi sunt dragi. Sa te gandesti ce le-ar placea, sa iti imaginezi zambetul acela de surpriza si bucurie atunci cand primesc cadoul...nu se compara cu nimic. Parca si uitasem ca se si primeste in perioada asta. E mai frumos sa daruiesti!
In aceste drumuri am cunoscut niste oameni care se confunda cu o lume. O lume care apune, o lume care deja nu se mai vede, printre atata kitsch, misto-uri ieftine, nepasare si ipocrizie. Este lumea ultimilor mestesugari autentici. Si nu ma refer aici la mestesuguri "populare".
Sunt acele bresle ai caror membrii formau mica burghezie in Bucurestiul de alta data. Acum ii mai gasesti in case vechi, case boieresti, iar cand le treci pragul parca timpul se opreste in loc. Este lumina mai putina, nu vezi ultimele minuni ale stiintei, poate doar vreun vechi aparat de radio...dar este atata caldura umana si atata distinctie pe fetele lor. Sunt niste adevarati domni si niste adevarati oameni. Mai domni decat o sa fie vreodata milionarii de carton, asortandu-si cu un prost gust desavarsit hainele de mari firme.
Imi place sa stau sa ii "descos"... sa le ascult povestile. Iti spun cu tristete ca azi tinerii nu mai sunt interesati de asemenea mestesuguri si probabil sunt ultimii mohicani. Dupa ei, se stinge lumina. Toti m-au intrebat de unde sunt sau unde stau... Nu doar timpul, dar si spatiul are la ei o alta semnificatie. Si poate atunci, mai mult decat acum, le vorbea cu talc.
[Paranteza. Mi-e tot mai scarba de cei a caror principala placere este scuipatul cu venin, de cei care nu au zambet, ci un ranjet rautacios, de cei care fac bascalie, de cei care iti arunca vorbe-n spate. Umorul, zicea Dan Puric, este datul omului superior. Nu poti rade de orice. Bascalia (falsul umor) este caracteristica omului inferior, care isi permite sa ia in ras orice, inclusiv valorile de orice fel.]
"Omenie" este cuvantul de ordine azi. Poate atmosfera din perioada asta ne va ajuta sa-l intelegem mai usor. Poate vom invata sa construim mai greu decat sa daramam mai usor. Si poate dupa prima ninsoare, pasii ne vor lasa urme mai curate si mai adanci.
Friday, 26 December 2008
Thursday, 18 December 2008
I predicted a riot
In noaptea de 6 decembrie, Alexander Grigoropoulos, un adolescent grec de 15 ani, a fost impuscat mortal de catre un politist.
De atunci, manifestatiile, revoltele si ciocnirile violente intre manifestati si fortele de ordine blocheaza principalele orase din Grecia. Moartea adolescentului de 15 ani pare a fi doar scanteia care a declansat proteste ce au la baza numeroase revendicari de natura sociala.
Sursa si mai multe imagini aici.
De atunci, manifestatiile, revoltele si ciocnirile violente intre manifestati si fortele de ordine blocheaza principalele orase din Grecia. Moartea adolescentului de 15 ani pare a fi doar scanteia care a declansat proteste ce au la baza numeroase revendicari de natura sociala.
Sursa si mai multe imagini aici.
Wednesday, 17 December 2008
Oxygene
16.11.2008
Jean Michel Jarre. "Qxygene" live la Sala Polivalenta, 10 noiembrie 2008.
Muzica de sfere celeste gemand.
Orgasm mentalo-muzical.
Coruri si clopote de imense catedrale stelare.
Muzica de zburat printre stele. Stelele.
Muzica din inima Pamantului. Nostru. Geea.
Desi mi-era rau in seara aia si am stat cu oarecare greutate, muzica acestui Jean Michel m-a linistit. Sigur, sigur... nu ma gandeam ca am sa-l vad live in anii de demult cand l-am ascultat prima data. Si cand am aflat ca o sa-l vad, m-a mirat foarte tare locatia. El, omul piramidelor si al Orasului Interzis, ma gandeam ca macar de o Casa Poporului va beneficia. Si doar la exterior. Deja vedeam tot Bulevardul Unirii Blocat si o scena mare in Piata Constitutiei. Dar cred ca o sa se gandeasca la asta pentru viitorul concert.
Pai da, a promis ca va reveni. Cu ceva mai mare si in aer liber, asa cum ii sade bine (electronului). Si am simtit aceasta promisiune ca fiind foarte sincera, mult mai sincera decat altele de acest fel. Dupa 2 bis-uri in care il vedeam cumva coplesit de reactia publicului, entuziasmat si multumit precum un copil pentru ca poezia sa pentru serbare placuse tuturor. Usor uimit de reactia acestui Bucuresti, capitala Romaniei, tara care - dupa spusele sale - a trimis unul din cele mai puternice semnale, reactionand foarte bine dupa lansarea albumului "Qxygene". Nici nu stiam ca avem electro-n vine intr-atat.
De cand a intrat "in scena", printre public, tot discursul sau foarte firesc de la inceput (fara sa-l simti ca ar fi vreo mare vedeta, vorbindu-ti cu respect si sinceritate, ca si cand te-ai fi aflat la o bere, intr-un bar), cat si prestatia excelenta de apoi - consumul de energie si de bucurie de pe scena si profesionalism cat cuprinde- m-au facut sa-l indragesc pe acest om. Si cand te prezinti astfel, garantat ai oamenii nu in fata ta, ci langa tine. Iar asta s-a vazut si s-a simtit la final, cei care au fost acolo pot confirma.
Filmulete gasiti aici, aici, aici, aici, aici, aici si aici.
Backup info:
Jean Michel Jarre. "Qxygene" live la Sala Polivalenta, 10 noiembrie 2008.
Muzica de sfere celeste gemand.
Orgasm mentalo-muzical.
Coruri si clopote de imense catedrale stelare.
Muzica de zburat printre stele. Stelele.
Muzica din inima Pamantului. Nostru. Geea.
Desi mi-era rau in seara aia si am stat cu oarecare greutate, muzica acestui Jean Michel m-a linistit. Sigur, sigur... nu ma gandeam ca am sa-l vad live in anii de demult cand l-am ascultat prima data. Si cand am aflat ca o sa-l vad, m-a mirat foarte tare locatia. El, omul piramidelor si al Orasului Interzis, ma gandeam ca macar de o Casa Poporului va beneficia. Si doar la exterior. Deja vedeam tot Bulevardul Unirii Blocat si o scena mare in Piata Constitutiei. Dar cred ca o sa se gandeasca la asta pentru viitorul concert.
Pai da, a promis ca va reveni. Cu ceva mai mare si in aer liber, asa cum ii sade bine (electronului). Si am simtit aceasta promisiune ca fiind foarte sincera, mult mai sincera decat altele de acest fel. Dupa 2 bis-uri in care il vedeam cumva coplesit de reactia publicului, entuziasmat si multumit precum un copil pentru ca poezia sa pentru serbare placuse tuturor. Usor uimit de reactia acestui Bucuresti, capitala Romaniei, tara care - dupa spusele sale - a trimis unul din cele mai puternice semnale, reactionand foarte bine dupa lansarea albumului "Qxygene". Nici nu stiam ca avem electro-n vine intr-atat.
De cand a intrat "in scena", printre public, tot discursul sau foarte firesc de la inceput (fara sa-l simti ca ar fi vreo mare vedeta, vorbindu-ti cu respect si sinceritate, ca si cand te-ai fi aflat la o bere, intr-un bar), cat si prestatia excelenta de apoi - consumul de energie si de bucurie de pe scena si profesionalism cat cuprinde- m-au facut sa-l indragesc pe acest om. Si cand te prezinti astfel, garantat ai oamenii nu in fata ta, ci langa tine. Iar asta s-a vazut si s-a simtit la final, cei care au fost acolo pot confirma.
Filmulete gasiti aici, aici, aici, aici, aici, aici si aici.
Backup info:
Cu ocazia aniversarii a 30 ani de la lansarea albumului «Oxygene », Jean-Michel Jarre a interpretat intreaga capodopera, cu ajutorul a trei muzicieni si folosind «stravechile » instrumente originale: mai mult de 50 sintetizatoare analog legendare. Cum spunea, niste vechi doamne de care trebuie sa te apropii cu delicatete.
«Oxygene » a fost considerat de critici o capodopera atemporala, iar coperta vizionara a albumului atragea atentia asupra problemelor globale de mediu, cu mult timp inainte ca mediul sa devina o problema mainstream. Astazi Jean Michel Jarre este un eco-militant activ, ambasador UNESCO si unde mai pui ca un asteroidul 4422 Jarre a fost botezat astfel in onoarea lui.
Tuesday, 2 December 2008
Only the good die young
24.11.2008
Freddie Mercury (născut Farrokh Bulsara; Stone Town, 5 septembrie 1946 - Londra, 24 noiembrie 1991).
"Freddie era unicul care reusea sa implice publicul si sa ii faca sa bata din palme si pe cei din ultimul rand de pe Wembley" (David Bowie si Mick Jagger)
Freddie Mercury (născut Farrokh Bulsara; Stone Town, 5 septembrie 1946 - Londra, 24 noiembrie 1991).
"Freddie era unicul care reusea sa implice publicul si sa ii faca sa bata din palme si pe cei din ultimul rand de pe Wembley" (David Bowie si Mick Jagger)
Unora le place jazz-ul
25.10.2008
A doua seara la Masters of Jazz Festival. Monty Alexander Trio si Count Basie Orchestra. De cand am vazut lista invitatiilor, acum 2-3 luni, mi-am dorit sa-i vad in special pe Count Basie...probabil ca imi ocupasera prea mult din lista de Winamp :)
[O idee nastrusnica ce s-a nascut in 3 minute si a sucombat in 3 zile pe baze logistice, si anume sa ii vad live pe Queen - my all time favourite band - undeva la Belgrad, Budapesta, Viena sau Praga. Pentru ca totusi sunt Queen si canta Queen, pentru doi muzicieni extraordinari: Brian May si Roger Taylor, pentru ca Freddie ne-ar fi insotit cu ghidusiile lui de acolo de sus, pentru ca speram ca Rodgers - care e dintr-un alt film - sa fie mai ragusit ca de obicei si sa cante mai incet. Pentru ca era un vis din copilarie. Dar o sa-i vedem, fara indoiala.]
Revenind...Cu toate nebunia din ultimele zile am lasat de o parte concertul de jazz, iar joi bineinteles ca nu se mai gaseau bilete pe nicaieri. Nici online, nici offline. Eh, cu toate astea aseara am gasit bilete cu o jumatate de ora inainte de concert. Iar in fata Salii Palatului erau inca destui intreprinzatori care vorbeau bine afacereza (ii stiti, "baietii destepti" care sunt nelipsiti de la astfel de sindrofii si care se ocupa de "plasamente"). Deci se putea intra. Iar sala nu a fost ocupata mai mult de trei sferturi pe toata durata concertului. Atunci, de unde nebunia "sold out"?
Inauntru, lume putina, dar aleasa pe spranceana :) La o prima ochiada i-am zarit pe Andries, Chirila, Turcescu, Mircea Toma...Plus multi amici, fosti colegi de serviciu, fosti colegi de facultate si alti oameni pe care ii vezi o data pe anotimp, n0roc cu cate un ceai dansant precum acesta.
Din randul 5 via randul 3 s-a vazut numai bine. Prima parte, Monty Alexander Trio. Excelent! Oamenii astia trei mi-au dat atat de multa liniste si energie pozitiva, cum rar mi-a fost dat sa simt. Spuneam "Fabulos!" dupa fiecare piesa si de trei ori in timpul oricarei improvizatii. Pentru ca asta a fost mainly (Printre altele, un "No woman, no cry" superb). Niste oameni care stiu tone de muzica si care se inteleg doar din zambete si din priviri...foarte jucause. Bucuria si placerea cu care canta sunt de-a dreptul molipsitoare, incat am zis daca astia traiesc mult, cu siguranta asta e cauza. Jos palaria pentru Monty Alexander - pian, Hassan Shakur - contrabas, George Fludas - tobe. Cateva randuri pentru atat de mult.
Pauza si apoi The World Famous Count Basie Orchestra. Nu stiu daca efectul celor dinainte era inca prea puternic, nici daca era vorba ca acum aveam de-a face cu o orchestra de 20 de oameni, care abordau un stil mai putin funky, dar nu a fost ceea ce ma asteptam. Lumina era mai puternica, iar ei pareau obositi si plictisiti. Vreo doi mestecau guma (culmea, unul era suflator!), un saxofonist mai ca a adormit pe scaun (sa zic ca nu suntem siguri aici, poate fi de fapt doar temperatul sau flegmatic), iar de ce bietului chitarist i-au pus un microfon ca la Cenaclul Flacara, la o electro-acustica a carei cutie de rezonanta nu exceleaza in dimensiuni, n-am prea inteles. Doar pianistul parea ca se simte foarte in largul lui si facea niste figuri simpatice dupa fiecare piesa.
In rest, profesionisti, no comment, tehnic au facut foarte bine ceea ce fac de zeci de ani. Si-au suflat plamanii pe scena, solo-uri foarte bune de contrabas, dar ca energie si ca stare transmisa n-au fost acolo. Doar la bis parca s-au mai relaxat si au inceput sa lase improvizatiile in voie, au mai schimbat instrumentele intre ei si totul s-a mai incalzit. Inclusiv unul dintre trompetisti, pe cuvant mi-era frica ca o sa plesneasca acolo. Se descheiase la cravata, camasa si se inrosise tot, dar isi lua elan de o juma de metru si sufla in continuare.
Per ansamblu, prea placuta cantare.
p.s. multimedia stuff on the way
p.s.2 post rescris de la capat din cauza unor probleme tehnice, cu scuzele de rigoare daca nu si-a pastrat savoarea celui initial
Monday, 6 October 2008
Tuesday, 2 September 2008
Ma, ceva nu e in regula...
...mi-am zis azi, cand am trecut din nou prin Romana. Acelasi tip dormea "in" acelasi panou. Doar camasa roz o inlocuise pe cea alba de ieri. Ieri: somn greu, pe spate, ca dupa o noapte crunta. Omul nostru parea ca "doarme" azi putin mai linistit, pe o parte, insa nu lipseau sforaiturile de rigoare, destul de tare incat sa le auda cei care asteptau la trecere.
Da, azi incepe deja sa "sune" totul mai regizat, dar inca n-am prins, vorba ceea, motivatia intrinseca. Buzz? Ok, pentru ce? Neconventional, neconventional, dar s-o stim si noi! Chit ca s-a terminat AdFel. Niciun brand prin zona care sa il revendice pe cel care duce in spate toata oboseala de peste weekend a bucurestenilor, prelungindu-si fara voie somnul in timp ce ei se indreapta cu pasi grabiti spre serviciu.
Parca m-a luat putin somnul. Diseara mai vine si un filmulet de la locul faptei.
Da, azi incepe deja sa "sune" totul mai regizat, dar inca n-am prins, vorba ceea, motivatia intrinseca. Buzz? Ok, pentru ce? Neconventional, neconventional, dar s-o stim si noi! Chit ca s-a terminat AdFel. Niciun brand prin zona care sa il revendice pe cel care duce in spate toata oboseala de peste weekend a bucurestenilor, prelungindu-si fara voie somnul in timp ce ei se indreapta cu pasi grabiti spre serviciu.
Parca m-a luat putin somnul. Diseara mai vine si un filmulet de la locul faptei.
Toate imaginile © 2008 Razvan Rosculet. Toate drepturile rezervate
Monday, 1 September 2008
Fite de Dorobanti
Azi dimineata in jur de 09.30, la intersectia Bd. Dacia - Calea Dorobanti.
Toate imaginile © 2008 Razvan Rosculet. Toate drepturile rezervate
Thursday, 7 August 2008
VSU - intoarcerea [partea I]
[Randuri scrise atunci, la cald]
Dupa vreo zece 10 zile de dormit in medie 4 ore pe noapte...Ultima noapte in Zaragoza, hate good-bye(s)...Stres mare ca nu mai erau deloc locuri la autobuze, umblat de nebun dupa un internet-cafe, cu 1-2 oameni buni dupa mine, in timp ce restul se pregateau de ultima cina impreuna. In final, ma ajuta unul dintre organizatorii spanioli, sora lui comanda biletul online si rasuflu usurat. La 7 am autobuz spre Barcelona. Ma duc sa iau biletul in mana, apoi ma intorc la ai mei. Atmosfera luminata puternic de toate noile constructii de la Expo, dar cu adieri triste...
Ultima noapte, cu povesti multe, poze si ganduri de revedere. Ultima noapte pe malul raului. Dormit 2 ore si fuga la gara cu rucsacii in spinare. Alergatura muuulta pana la gara, agiatatie, puls... nu mai gasesc exact intrarea spre linia de autobuze si ajung la 7.02. Autobuzul nu mai e. Il astept pe cel de 9. Vin chiar 2, dar fie nu mai sunt locuri, fie soferii se leaga de ora 7.00 de pe biletul meu initial si nu se lasa convinsi deloc. 1 loc? Nu! Pierd avionul daca nu ajung! Mna...
Asa ca decid sa iau un tren de mare viteza pana la Barcelona. Super tren cu super pret de 60 euro si copii cat pentru o gradinita in jurul meu. Ajung la Barcelona, fac transferul la autogara, mai astept ceva pe acolo, apoi iau autobuzul catre Girona. Aproape plin de straini, care merg ca si mine la Bratislava. Ajungem frumos si la timp, check-in rapid si fara probleme si RyanAir este foarte in grafic. Iau un sandwich, apa si imi spal un mar. Inca 2-3 ture de dezmortire si imbarcarea. Zburam frumos, dormim, visam si ajungem in Bratislava chiar mai repede decat e programat.
Varianta Bratislava - Viena (bus in vreo 2 ore, ajunge la miezul noptii) si apoi Viena - Praga cu Student Agency (pe la 8 dimineata) cade pentru ca n-am prea avut timp sa rezolv de ceva cazare in Viena. Asa ca ramane varianta de noapte, tren sau bus, Bratislava - Praga. Scurte povesti cu omuletii din avion, apoi fuga catre autobuzul care merge la gara, incercand sa tin minte toate indicatiile din mesajele Denisei. Automatul de bilete nu functioneaza, asa ca mergem clandestino. Incercam la sofer, dar nici pe la ei, nici pe la noi soferii nu vand bilete. "Welcome to Slovakia" zice...si imi aduc aminte de prima vizita si de puternica asemanare cu Romania. Drumul de 30 de minute cu busul si apoi tigania din gara imi confirma. Mai ca incercam sa prind vreo vorba in romaneste, ma gandeam ca au invadat si Europa centrala, dar nu. Sunt ai lor si au destui :)
De aici incepe si partea cu ospitalitatea cehilor si slovacilor, oameni care m-au ajutat la fiecare pas cu lucruri marunte, dar care contau asa mult atunci. De cand am fugit din gara ca sa prind autobuzul spre autogara, nu mai aveam timp sa iau bilet si un tip mi l-a dat pe al lui. Am vrut sa-l platesc, dar n-a acceptat. Apoi om frumos venit de pe munte imi indica incotro e autogara. Cobor si imi aduc aminte ca fusesem aici si in urma cu 2 ani. Inauntru, totul inchis, in afara de chioscul de ziare unde abia am apucat sa schimb ceva bani ca s-a dat stingerea. In rest, doar cativa calatori asteptand. Cel mai simpatic a fost un tip pe la 40 de ani, cu care am stat pana aproape de plecare. Omul incerca sa ma ajute cum putea, incerca sa afle ce caut eu doar 3 ore in Bratislava...dar el nu stia engleza si eu nu stiam germana (lui). Asa ca de fiecare data cand ajungeam la un punct mort cu "discutia" noastra, zicea: "No problem. Equal." si radea. Apoi au mai aparut 2 fete intoarse de prin excursie din Italia si am gasit si translatorii. Si am continuat discutiile. Ma simteam ca in Forrest Gump. Eu stateam pe banca si calatorii veneau si plecau, innodind povesti cu fiecare dintre ei.
Am iesit sa-mi iau un kebab si la intoarcere ma intalnesc cu 2 vecini din avion. Doi scotieni stabiliti in Barcelona si care faceau un tur prin Europa Centrala si de Est cu rucsacii in spinare. Stau putin de povesti cu ei, bucuros ca mai dau de vorbitori de limba engleza, apoi the scots decid sa ia trenul spre Viena si pleaca la gara. Ma furisez spre singurul loc inca deschis in pustietatea de autogara - toaleta - si la iesire ma abordeaza un tip care incepe sa-mi predice: "I have a message for you: God loves you!". Prima data nici n-am inteles ce vrea, apoi m-am indepartat cat mai repede spre slovacii mei de treaba. Din zbor, il intreb: "Are you a preacher or...?", la care el, foarte fericit si serios imi raspunde: "Yes. God loves you. You can feel it right now!"
Se apropie ora 11, intreb si intreb si aflu ca biletul de autocar e ceva mai mult decat coroanele schimbate de mine, asa ca reusesc sa mai scot ceva bani de la singurul bancomat, tocmai inainte sa se inchida gara si sa ne dea pe toti afara. Drumul de 5 ore pana la Praga a fost una din cele mai cumplite experiente, desi pare un drum ca oricare altul. Mi-a fost foarte rau, oboseala isi spunea cuvantul si in cele doua opriri pe care le-am facut ma clatinam serios. Am prins un loc la margine si nu imi puteam sprijini capul in nicio parte, trebuia sa stau doar drept. Atunci cred ca mi-am dorit cel mai mult sa ma intind. Pe jos, pe culoar, oricum, fara pat sau perna, doar sa stau intins, sa nu mai stau in capul oaselor pe scaun. Si picioarele mele lungi cautau spatiu, asa ca am atipit de cateva ori pe colegul din dreapta - un pusti care parea desprind din desenele animate japoneze, cu o privire mereu mirata si cu parul mare. Apoi la un moment dat am facut schimb de scaune, dar tot degeaba. Spatiu mic, mult prea mic...Si cosmarul de a nu avea unde sa-ti pui capul. Deloc. Nicicum.
Inainte de 4 ajungem in Praga. Pustiu si metroul inchis. Mai mult de atat, de la bancomat nu scot decat bancnote (evident), iar automatele de bilete merg pe monede. Mai stiti cand povesteam de oameni care m-au ajutat mult in asemenea situatii. Acum au fost doua "colege" de autobuz, care plecau in vacanta. Am colindat toata gara incercand sa fac rost (pe rand) de niste amarate de monede, dar barurile de noapte, singurele "oficii" deschise la ora aceea prea tarzie sau prea devreme, nu aveau si nu vroiau. Nu stiu ce fac fetele, cum se dau peste cap si reusesc sa face rost de niste monede si sa vina cu un bilet. Si in 2-3 minute ni se deschid si usile metroului. Multumesc frumos unor oameni pe care probabil nu ii mai vad, dar care si-au oferit un ajutor mic, dar pretios atunci. Iau metroul pana la Ladvi, ies afara si in aerul rece al diminetii, langa fantana arteziana oprita, imi scot carnetelul si incep sa scriu. Tot acolo se naste inceputul unui noi cantec. La Ladvi cerul sangeriu se crapa de ziua. La Ladvi oameni incepeau sa plece la munca. La Ladvi era frig, era pustiu, dar nu conta. Zambeam. Eram in acelasi oras.
(Si ce daca?)
Dupa vreo zece 10 zile de dormit in medie 4 ore pe noapte...Ultima noapte in Zaragoza, hate good-bye(s)...Stres mare ca nu mai erau deloc locuri la autobuze, umblat de nebun dupa un internet-cafe, cu 1-2 oameni buni dupa mine, in timp ce restul se pregateau de ultima cina impreuna. In final, ma ajuta unul dintre organizatorii spanioli, sora lui comanda biletul online si rasuflu usurat. La 7 am autobuz spre Barcelona. Ma duc sa iau biletul in mana, apoi ma intorc la ai mei. Atmosfera luminata puternic de toate noile constructii de la Expo, dar cu adieri triste...
Ultima noapte, cu povesti multe, poze si ganduri de revedere. Ultima noapte pe malul raului. Dormit 2 ore si fuga la gara cu rucsacii in spinare. Alergatura muuulta pana la gara, agiatatie, puls... nu mai gasesc exact intrarea spre linia de autobuze si ajung la 7.02. Autobuzul nu mai e. Il astept pe cel de 9. Vin chiar 2, dar fie nu mai sunt locuri, fie soferii se leaga de ora 7.00 de pe biletul meu initial si nu se lasa convinsi deloc. 1 loc? Nu! Pierd avionul daca nu ajung! Mna...
Asa ca decid sa iau un tren de mare viteza pana la Barcelona. Super tren cu super pret de 60 euro si copii cat pentru o gradinita in jurul meu. Ajung la Barcelona, fac transferul la autogara, mai astept ceva pe acolo, apoi iau autobuzul catre Girona. Aproape plin de straini, care merg ca si mine la Bratislava. Ajungem frumos si la timp, check-in rapid si fara probleme si RyanAir este foarte in grafic. Iau un sandwich, apa si imi spal un mar. Inca 2-3 ture de dezmortire si imbarcarea. Zburam frumos, dormim, visam si ajungem in Bratislava chiar mai repede decat e programat.
Varianta Bratislava - Viena (bus in vreo 2 ore, ajunge la miezul noptii) si apoi Viena - Praga cu Student Agency (pe la 8 dimineata) cade pentru ca n-am prea avut timp sa rezolv de ceva cazare in Viena. Asa ca ramane varianta de noapte, tren sau bus, Bratislava - Praga. Scurte povesti cu omuletii din avion, apoi fuga catre autobuzul care merge la gara, incercand sa tin minte toate indicatiile din mesajele Denisei. Automatul de bilete nu functioneaza, asa ca mergem clandestino. Incercam la sofer, dar nici pe la ei, nici pe la noi soferii nu vand bilete. "Welcome to Slovakia" zice...si imi aduc aminte de prima vizita si de puternica asemanare cu Romania. Drumul de 30 de minute cu busul si apoi tigania din gara imi confirma. Mai ca incercam sa prind vreo vorba in romaneste, ma gandeam ca au invadat si Europa centrala, dar nu. Sunt ai lor si au destui :)
De aici incepe si partea cu ospitalitatea cehilor si slovacilor, oameni care m-au ajutat la fiecare pas cu lucruri marunte, dar care contau asa mult atunci. De cand am fugit din gara ca sa prind autobuzul spre autogara, nu mai aveam timp sa iau bilet si un tip mi l-a dat pe al lui. Am vrut sa-l platesc, dar n-a acceptat. Apoi om frumos venit de pe munte imi indica incotro e autogara. Cobor si imi aduc aminte ca fusesem aici si in urma cu 2 ani. Inauntru, totul inchis, in afara de chioscul de ziare unde abia am apucat sa schimb ceva bani ca s-a dat stingerea. In rest, doar cativa calatori asteptand. Cel mai simpatic a fost un tip pe la 40 de ani, cu care am stat pana aproape de plecare. Omul incerca sa ma ajute cum putea, incerca sa afle ce caut eu doar 3 ore in Bratislava...dar el nu stia engleza si eu nu stiam germana (lui). Asa ca de fiecare data cand ajungeam la un punct mort cu "discutia" noastra, zicea: "No problem. Equal." si radea. Apoi au mai aparut 2 fete intoarse de prin excursie din Italia si am gasit si translatorii. Si am continuat discutiile. Ma simteam ca in Forrest Gump. Eu stateam pe banca si calatorii veneau si plecau, innodind povesti cu fiecare dintre ei.
Am iesit sa-mi iau un kebab si la intoarcere ma intalnesc cu 2 vecini din avion. Doi scotieni stabiliti in Barcelona si care faceau un tur prin Europa Centrala si de Est cu rucsacii in spinare. Stau putin de povesti cu ei, bucuros ca mai dau de vorbitori de limba engleza, apoi the scots decid sa ia trenul spre Viena si pleaca la gara. Ma furisez spre singurul loc inca deschis in pustietatea de autogara - toaleta - si la iesire ma abordeaza un tip care incepe sa-mi predice: "I have a message for you: God loves you!". Prima data nici n-am inteles ce vrea, apoi m-am indepartat cat mai repede spre slovacii mei de treaba. Din zbor, il intreb: "Are you a preacher or...?", la care el, foarte fericit si serios imi raspunde: "Yes. God loves you. You can feel it right now!"
Se apropie ora 11, intreb si intreb si aflu ca biletul de autocar e ceva mai mult decat coroanele schimbate de mine, asa ca reusesc sa mai scot ceva bani de la singurul bancomat, tocmai inainte sa se inchida gara si sa ne dea pe toti afara. Drumul de 5 ore pana la Praga a fost una din cele mai cumplite experiente, desi pare un drum ca oricare altul. Mi-a fost foarte rau, oboseala isi spunea cuvantul si in cele doua opriri pe care le-am facut ma clatinam serios. Am prins un loc la margine si nu imi puteam sprijini capul in nicio parte, trebuia sa stau doar drept. Atunci cred ca mi-am dorit cel mai mult sa ma intind. Pe jos, pe culoar, oricum, fara pat sau perna, doar sa stau intins, sa nu mai stau in capul oaselor pe scaun. Si picioarele mele lungi cautau spatiu, asa ca am atipit de cateva ori pe colegul din dreapta - un pusti care parea desprind din desenele animate japoneze, cu o privire mereu mirata si cu parul mare. Apoi la un moment dat am facut schimb de scaune, dar tot degeaba. Spatiu mic, mult prea mic...Si cosmarul de a nu avea unde sa-ti pui capul. Deloc. Nicicum.
Inainte de 4 ajungem in Praga. Pustiu si metroul inchis. Mai mult de atat, de la bancomat nu scot decat bancnote (evident), iar automatele de bilete merg pe monede. Mai stiti cand povesteam de oameni care m-au ajutat mult in asemenea situatii. Acum au fost doua "colege" de autobuz, care plecau in vacanta. Am colindat toata gara incercand sa fac rost (pe rand) de niste amarate de monede, dar barurile de noapte, singurele "oficii" deschise la ora aceea prea tarzie sau prea devreme, nu aveau si nu vroiau. Nu stiu ce fac fetele, cum se dau peste cap si reusesc sa face rost de niste monede si sa vina cu un bilet. Si in 2-3 minute ni se deschid si usile metroului. Multumesc frumos unor oameni pe care probabil nu ii mai vad, dar care si-au oferit un ajutor mic, dar pretios atunci. Iau metroul pana la Ladvi, ies afara si in aerul rece al diminetii, langa fantana arteziana oprita, imi scot carnetelul si incep sa scriu. Tot acolo se naste inceputul unui noi cantec. La Ladvi cerul sangeriu se crapa de ziua. La Ladvi oameni incepeau sa plece la munca. La Ladvi era frig, era pustiu, dar nu conta. Zambeam. Eram in acelasi oras.
(Si ce daca?)
Friday, 27 June 2008
Noaptea Institutelor Culturale
Dupa Noaptea Muzeelor si Noaptea Galeriilor...
...intr-o noapte calda de vara, la Bucuresti ne racorim cu stropi de cultura. Si numai "delicatese" peste tot.
Un program complet cu activitatile tututor Institutelor participante gasiti aici. Iar pentru ca au sarit Institutul Italian, unde vor fi niste piese de teatru si filme pe care le-am vazut si pe care le recomand cu toata caldura, iata un link catre programul lor.
Haideti sa haidem!
...intr-o noapte calda de vara, la Bucuresti ne racorim cu stropi de cultura. Si numai "delicatese" peste tot.
Un program complet cu activitatile tututor Institutelor participante gasiti aici. Iar pentru ca au sarit Institutul Italian, unde vor fi niste piese de teatru si filme pe care le-am vazut si pe care le recomand cu toata caldura, iata un link catre programul lor.
Haideti sa haidem!
Wednesday, 25 June 2008
Panem et circenses devine...
Acadele si circ
pentru cei care inca mai sunt copii...pentru cei care inca mai copilaresc...
Pentru prima oara in lume se organizeaza Festivalul International de Arta a Circului, Editia I la Bucuresti, unde competitia nu va fi intre numere de circ (ca la toate festivalurile din lume), ci intre spectacolele fiecarei tari.
Ce? 5 spectacole
Cine? Italia, Rusia, Germania, Ungaria si Romania vor fi prezente cu chapitou-rile (circuri mobile) si trailerele aferente, avand printre cele mai performante circuri din tarile lor. Toate circurile care intra in concurs sunt castigatoare ale festivalurilor de circ de la Monte Carlo, multe dintre ele avand in palmares celebrul Clown de Aur.
Unde? In 5 locatii diferite (Parcul Tineretului, Parcul Izvor, Parcul Titan, Parcul Drumul Taberei si Parcul Circului)
Cand? Timp de 2 saptamani, la Bucuresti, in perioada 17 – 29 iunie.
Friday, 30 May 2008
Monday, 12 May 2008
S-a lansat harta verde a Bucurestiului
Pana acum:
158 de monumente istorice
51 de biblioteci
28 de galerii de arta
33 de piete agroalimentare
10 cantine sociale
3 puncte de belvedere
27 de terenuri de sport
4 skate-parcuri
Check this out!
158 de monumente istorice
51 de biblioteci
28 de galerii de arta
33 de piete agroalimentare
10 cantine sociale
3 puncte de belvedere
27 de terenuri de sport
4 skate-parcuri
Check this out!
Wednesday, 23 April 2008
Monday, 21 April 2008
Brass Quintet Bucuresti - 10 ani
Luni 21 aprilie 2008 ora 19.00
-- Sala TEATRULUI NATIONAL DE OPERETA "ION DACIAN"
BRASS QUINTET "BUCURESTI" si CLAUDIA MARU HANGHIUC
va invita la CONCERT ANIVERSAR de 10 ANI
In program:
HALELUIA din oratoriul Messias de G. Fr. Haendel
DANSUL SABIILOR -- din baletul "Gayaneh" de Aram Hatchaturian
THE EASY WINNERS de Scott Joplin
EL GATO MONTES de Manuel Penella
THE MAN I LOVE de George Gershwin
HIPLIPS de Leslie Pearson
THAT'S A PLANTY de Lew Pollack
CHINDIA de Alexandru PaÅŸcanu
INTERMEZZO din opera CAVALLERIA RUSTICANA de P. Mascagni
THE EMIGRANT'S DAUGHTER cantec traditional englez
KILLER TANGO de Sony Kompanek
GRANADA de Augustin Lara
O SOLE MIO de Eduardo di Capua
Aria UN BEL DI VEDREMO din opera BUTTERFLY de G. Puccini
JUST A SONG FOR ME
Arie din opereta SILVIA de Emeric Kalmann
AMAZING GRACE
EL VITO -- cântec popular spaniol
COCORICO -- mariacci de Pepe Villa
Corul robilor din opera NABUCCO de G. Verdi
Aram Khachaturian - Dansul Săbiilor din baletul Gayaneh
Sonny Kompanek - Killer Tango (1)
Sonny Kompanek - Killer Tango (2)
Cei cinci membri BRASS QUINTET "BUCURESTI" sunt:
Cristian Hanghiuc -- trompeta
Mircea Lazarica - trompeta
Marian Barbu -- corn
Liviu Filip -- trombon
Marius Costache - tuba
Solista BRASS QUINTET "BUCURESTI"
Claudia Maru Hanghiuc -- mezzosoprana
Invitati speciali: Prezentarea concertului
GARY DILWORTH -- USA
DANIELA VLADESCU Actorul TIBERIU PAUN
SILVIA SOHTERUS
ALFREDO PASCU
VICTORIA COCIAS
RADU GHEORGHE
ALEXANDRU MATEI
MONICA STRATZ
MARIAN-MIHAI HORHOTA
CRINELA BARBU
MARIUS LEAU
DANIELA ROBE
CRISTIAN CARAMAN
CORUL LICEULUI PROTESTANT "LOGOS"
Partener de proiect: Centrul de Proiecte Culturale ARCUB.
Multumim in mod deosebit TEATRULUI NATIONAL DE OPERETA "ION DACIAN" -- Director General RAZVAN IOAN DINCA - pentru sprijinul acordat la realizarea acestui eveniment.
Multumim sponsorilor: Av. Dr. Lucia Musat si SC TIPOTIB SRL
INTRARE LIBERA!!!
Mai multe informatii si inregistrari cu Brass Quintet Bucuresti gasiti aici.
-- Sala TEATRULUI NATIONAL DE OPERETA "ION DACIAN"
BRASS QUINTET "BUCURESTI" si CLAUDIA MARU HANGHIUC
va invita la CONCERT ANIVERSAR de 10 ANI
In program:
HALELUIA din oratoriul Messias de G. Fr. Haendel
DANSUL SABIILOR -- din baletul "Gayaneh" de Aram Hatchaturian
THE EASY WINNERS de Scott Joplin
EL GATO MONTES de Manuel Penella
THE MAN I LOVE de George Gershwin
HIPLIPS de Leslie Pearson
THAT'S A PLANTY de Lew Pollack
CHINDIA de Alexandru PaÅŸcanu
INTERMEZZO din opera CAVALLERIA RUSTICANA de P. Mascagni
THE EMIGRANT'S DAUGHTER cantec traditional englez
KILLER TANGO de Sony Kompanek
GRANADA de Augustin Lara
O SOLE MIO de Eduardo di Capua
Aria UN BEL DI VEDREMO din opera BUTTERFLY de G. Puccini
JUST A SONG FOR ME
Arie din opereta SILVIA de Emeric Kalmann
AMAZING GRACE
EL VITO -- cântec popular spaniol
COCORICO -- mariacci de Pepe Villa
Corul robilor din opera NABUCCO de G. Verdi
Aram Khachaturian - Dansul Săbiilor din baletul Gayaneh
Sonny Kompanek - Killer Tango (1)
Sonny Kompanek - Killer Tango (2)
Cei cinci membri BRASS QUINTET "BUCURESTI" sunt:
Cristian Hanghiuc -- trompeta
Mircea Lazarica - trompeta
Marian Barbu -- corn
Liviu Filip -- trombon
Marius Costache - tuba
Solista BRASS QUINTET "BUCURESTI"
Claudia Maru Hanghiuc -- mezzosoprana
Invitati speciali: Prezentarea concertului
GARY DILWORTH -- USA
DANIELA VLADESCU Actorul TIBERIU PAUN
SILVIA SOHTERUS
ALFREDO PASCU
VICTORIA COCIAS
RADU GHEORGHE
ALEXANDRU MATEI
MONICA STRATZ
MARIAN-MIHAI HORHOTA
CRINELA BARBU
MARIUS LEAU
DANIELA ROBE
CRISTIAN CARAMAN
CORUL LICEULUI PROTESTANT "LOGOS"
Partener de proiect: Centrul de Proiecte Culturale ARCUB.
Multumim in mod deosebit TEATRULUI NATIONAL DE OPERETA "ION DACIAN" -- Director General RAZVAN IOAN DINCA - pentru sprijinul acordat la realizarea acestui eveniment.
Multumim sponsorilor: Av. Dr. Lucia Musat si SC TIPOTIB SRL
INTRARE LIBERA!!!
Mai multe informatii si inregistrari cu Brass Quintet Bucuresti gasiti aici.
Friday, 11 April 2008
Wednesday, 26 March 2008
Friday, 21 March 2008
Asian Dub Foundation in Romania
Wow!!!
Din ciclul "ai grija ce iti doresti foarte mult pentru ca s-ar putea sa se intample", trimitand in eter nenumarate ganduri de genul "pe langa toate trupele misto care au inceput sa ne viziteze de la an la an, daca ar veni si ... ASIAN DUB FOUNDATION!"
(scuze, nu imi pot retine entuziasmul)
Cine? Asian Dub Foundation Soundsystem (adica formula completa in varianta live: sequencere, voce, turntable-uri,chitari, baterie si multe altele)
Unde? Cetatea Brasov
Cand? 19 aprilie 2008
In deschidere: Suie Paparude, Cypher, Pagal, Onamor, Raku (Zale)
Da!!! Ne vedem acolo!
Din ciclul "ai grija ce iti doresti foarte mult pentru ca s-ar putea sa se intample", trimitand in eter nenumarate ganduri de genul "pe langa toate trupele misto care au inceput sa ne viziteze de la an la an, daca ar veni si ... ASIAN DUB FOUNDATION!"
(scuze, nu imi pot retine entuziasmul)
Cine? Asian Dub Foundation Soundsystem (adica formula completa in varianta live: sequencere, voce, turntable-uri,chitari, baterie si multe altele)
Unde? Cetatea Brasov
Cand? 19 aprilie 2008
In deschidere: Suie Paparude, Cypher, Pagal, Onamor, Raku (Zale)
Da!!! Ne vedem acolo!
Wednesday, 19 March 2008
Perjovschi
Dan Perjovschi a creat o pagina de promovare a Museum of Moden Art (MoMA) din New York in cotidianul The New York Times.
Mai multe detalii aici.
Mai multe detalii aici.
Monday, 17 March 2008
Ia-te de pe jos...
Gasiti aici cronica unui fost (de acum) fan Omul cu Sobolani, la concertul acestora din 16 martie de la Iasi.
Concertul, care a durat aproximativ o jumatate de ora, a inceput prost si s-a terminat si mai prost. Dan a fost foarte "high and dry" si a zacut intins pe scena aproape tot timpul, cu microfonul in mana. Partea vocala asigurata de oamenii de la "corzi".
Fanii revoltati au cerut inapoi banii platiti pe bilet. Vreo 40 de norocosi au primit jumatate.
Un gust amar dupa aceasta cronica.
Pacat.
L-am mai vazut pe Dan urcand pe scena destul de activat, dar a dus cantarile pana la capat, chiar daca uneori mai sontic-sontic.
Cititi cronica si gasiti mai multe informatii acolo.
In varful coloanei infinitului
Galeria Saatchi din Londra realizeaza un Top 500 al celor mai importanti artisti ai secolului XX. La momentul cand scriu acest post, Constantin Brancusi se afla pe locul 1, lasandu-i in urma pe mai celebrii colegi de pluton Picasso, Monet sau Matisse.
Puteti vota aici.
Puteti vota aici.
Thursday, 13 March 2008
Leonard Cohen in Romania
Leonard Cohen va concerta la Bucuresti, in 14 iulie. Spectacolul face parte din turneul mondial al artistului, "Leonard Cohen World Tour 2008-2009", primul sustinut de muzician, dupa o pauza de 15 ani.
Cohen este, deopotriva, cantaret, compozitor, poet si scriitor. A lansat piese devenite celebre, precum "In my secret life", dar si volume precum "Cartea aleanului", "Joaca preferata", "Frumosii invinsi" si "I'm your man".
Mai multe detalii pe http://www.leonarcohenfiles.com/.
Ne vedem la concert?
Cohen este, deopotriva, cantaret, compozitor, poet si scriitor. A lansat piese devenite celebre, precum "In my secret life", dar si volume precum "Cartea aleanului", "Joaca preferata", "Frumosii invinsi" si "I'm your man".
Mai multe detalii pe http://www.leonarcohenfiles.com/.
Ne vedem la concert?
Tuesday, 26 February 2008
M-am nascut de ziua mea
Am primit de la Adriana celebra leapsa despre "Ce s-a intamplat de ziua mea". Pentru ca doar tocmai ce a fost ziua mea, dar si pentru ca de-a lungul timpului au avut loc o multitudine de evenimente, voi selecta cateva.
17 februarie:
In 17 februarie s-au mai nascut:
Leapsa merge mai departe la: Anca, Alexandra, Daniela, Phoebs, Alex si George.
Date culese de pe Wikipedia.
17 februarie:
- 1866 : Pe baza decretului lui Alexandru Ioan Cuza, din 1865, a început să funcţioneze Banca României, constituită prin transformarea filialei din Bucureşti a Băncii Imperiului Otoman; primul preşedinte al băncii a fost Ion Ghica (17 februarie/2 martie)
- 1904 : A avut loc, la Milano, premiera mondială a operei "Madame Butterfly" de Puccini
- 1993 : Academia Română a hotărât revenirea la scrierea cu "â" în interiorul cuvântului şi a formei "sunt" în loc de "sînt"
- 2001 : A fost efectuat, în SUA, cel de-al doilea transplant de mână reuşit.
- 2008 : Kosovo şi-a autoproclamat independenţa faţă de Serbia.
In 17 februarie s-au mai nascut:
- 1917: Ioana Radu, cântăreaţă , interpretă de romanţe şi muzică populară (d. 1990)
- 1951: Octavian Belu, antrenor al lotului naţional de gimnastică al României
- 1952: Stelian Tănase, jurnalist şi politolog, redactor-şef al revistei "Sfera politicii", realizator al emisiunii "Zece Fix", la Realitatea TV
- 1963: Michael Jordan, jucător de baschet american, selectat în 1996 ca fiind unul dintre cei mai buni 50 de jucători din istoria aestui sport
- 1972: Billie Joe Armstrong, solist Green Day
Leapsa merge mai departe la: Anca, Alexandra, Daniela, Phoebs, Alex si George.
Date culese de pe Wikipedia.
Thursday, 31 January 2008
Blog this out!
Teatrul Bulandra gazduieste duminica, la Sala Toma Caragiu, un spectacol de lecturi publice cu texte din peste 30 de bloguri romanesti, alese in cadrul proiectului "Blog the Theatre", care ar putea fi ulterior dramatizate, informeaza 9 am.
n fiecare dintre acestea, o echipa de "blogscouts" au avut la dispozitie trei luni pentru a selecta un numar de bloguri care pot fi dramatizate. In urma lecturii publice de duminica, echipa de "blogscouts", Teatrul Bulandra si vizitatorii site-ului blogtheatre.net vor vota textele din bloguri pe care vor sa le vada pe scena, ca piese de teatru.
Textele de pe trei bloguri vor fi alese si apoi dramatizate de catre artisti cunoscuti, printre care si Peca Stefan, la Bulandra. Piesele realizate vor avea 30 de minute si vor participa la festivalul BlogTheTheatre din Graz, in Austria, intre 21 si 25 mai 2008. Piesa castigatoare va fi transformata intr-un spectacol de teatru care va avea premiera la Graz.
*informatii preluate de pe 9am.ro
n fiecare dintre acestea, o echipa de "blogscouts" au avut la dispozitie trei luni pentru a selecta un numar de bloguri care pot fi dramatizate. In urma lecturii publice de duminica, echipa de "blogscouts", Teatrul Bulandra si vizitatorii site-ului blogtheatre.net vor vota textele din bloguri pe care vor sa le vada pe scena, ca piese de teatru.
Textele de pe trei bloguri vor fi alese si apoi dramatizate de catre artisti cunoscuti, printre care si Peca Stefan, la Bulandra. Piesele realizate vor avea 30 de minute si vor participa la festivalul BlogTheTheatre din Graz, in Austria, intre 21 si 25 mai 2008. Piesa castigatoare va fi transformata intr-un spectacol de teatru care va avea premiera la Graz.
*informatii preluate de pe 9am.ro
Monday, 28 January 2008
Thursday, 24 January 2008
Hotel California si Eliade. Simfonie mentala cu cheie
Cred ca "Hotel California" a celor de la Eagles a ajuns in timp destul de celebra incat sa ii stim si versurile pe de rost. Cine a citit literatura fantastica a domnului Mircea Eliade mana sus! Cel putin "La tiganci" parca fusese si in programa de Bac, nu? Ca sa raman doar aici...
"La tiganci", o alegorie a mortii sau a drumului catre moarte? Could be..."This could be Heaven or this could be Hell".
Bordeiul, un mit al labirintului, un simbol al trecerii dinspre viaţă spre moarte? Este un spaţiu al iniţierii în ritualurile morţii. Trecerea prin bordei este o trecere "dincolo". Poate fi Hotel California un corespondent? Pot fi coridoarele ("There were voices down the corridor") spatii ale acestui labirint? Pot. "There she stood in the doorway...La fel cum Gavrilescu, personajul lui Eliade, e intampinat de baba, care il indruma: "vezi să nu te rătăceşti", "să te ţii drept pe coridor şi să numeri şapte uşi şi cînd ajungi la a şaptea să baţi de trei ori şi să spui: eu sunt, m-a trimis baba". Asemanator, "she lit up a candle and she showed me the way "...
(Ce era Gavrilescu? Profesor de muzica. Si ce si-a uitat el in tramvai? Partiturile. De la "Hotel California", evident 
)
"How they dance in the courtyard, sweet summer sweat"...Cele trei fete amintesc de ursitori, ele îl supun pa Gavrilescu unor încercări pe care el nu le poate trece, dansează în jurul lui, îi cer să o ghicească pe ţigancă dar el le scapă mereu. Jocul ielelor propune lui Gavrilescu drept probă ghicitul, simbol al riturilor de iniţiere în taina morţii, o vamă luată sufletului ca o ultimă şansă de despărţire a condiţiei umane.
Urmeaza apoi visul lui Gavrilescu, visează că încearcă să ghicească fetele, se pierde în camere ciudate cu tavane scunde şi neregulate, cu pereţii uşor ondulaţi, cu paravane tot mai misterioase, cu coridoare pe care rătăceşte mereu în sens invers, cu obiecte ce-l terorizează, la fel ca si jocul fetelor. Visul se termină cu o scenă a luptei lui cu o draperie simbolică. "Mirrors on the ceiling [...]And in the master's chambers, /They gathered for the feast/They stab it with their steely knives, /But they just can't kill the beast." Deja "stab", "steely knives", draperie...imi aduce aminte de Hamlet, dar deja e o alta poveste. Anyway, "Last thing I remember, I was /Running for the door /I had to find the passage back /To the place I was before".
Vasilescu se intoarce in caldura, la tramvai, apoi acasa, "in alt timp, il alta viata" (vorba cantecului) si sleit de puteri ("My head grew heavy and my sight grew dim") decide sa se intoarca la tiganci, ca singurul loc unde isi mai apartinea si unde mai apartinea. Singurul loc in care nu se schimbase nimic. "You can checkout any time you like, /but you can never leave."
Locul in care trebuia sa se intoarca pentru a trece "dincolo". Porneste impreuna cu Hildergard spre pădure, alunecînd dinspre veghe spre vis, spre moarte duşi de birjarul enigmatic.
"Toţi visăm, aşa începe, ca într-un vis."
P.S. Pentru adaugiri sau comentarii, noi interpretari si solo-uri se va lua alta gama, ritm 3/4
*Legenda
Friday, 18 January 2008
Ce meserie ar fi avut Chuck Norris daca n-ar fi fost actor? *
Ar fi fost taietor de lemne undeva prin Utah, dar printr-un accident :( isi pierde un brat. Din acest motiv isi schimba numele in Chung Norris. Apoi, in linistea cabanei sale construita din materiale reciclabile, inventeaza ciunga, primul sortiment fiind evident cel cu gust de ace de pin.
Cu determinarea mostenita de la strabunicul sau panamez de origine olandeza, precum si in urma multor luni de meditatie si exercitii specifice, devine campion national la concursul de scuipat tutun. Dar nu se opreste aici.
Vrea sa arate tuturor ca oamenii cu handicap se pot descurca la fel de bine ca si cei sanatosi, face un pelerinaj in Scotia la mormantul lui Dolly – oaia clonata – si se pregateste cu cei mai experimentati ciobani scotieni, cei din clanul McArthur.
Astfel ca, intors in State, castiga cu usurinta cursa de calarit oi pe o distanta de 10 000 de schioape. (Imbatat de succes, rateaza ultima poarta la slalomul masinilor de tuns iarba, se raneste grav si este la un punct de a-si schimba numele in Chung Morris, dar asta este o doar o legenda...).
*una dintre temele date pentru primul test McCann Creative Mentorship
** fotografii preluate de pe www.nypress.com (prima) si slacklalane.blogspot.com (a doua)
Cu determinarea mostenita de la strabunicul sau panamez de origine olandeza, precum si in urma multor luni de meditatie si exercitii specifice, devine campion national la concursul de scuipat tutun. Dar nu se opreste aici.
Vrea sa arate tuturor ca oamenii cu handicap se pot descurca la fel de bine ca si cei sanatosi, face un pelerinaj in Scotia la mormantul lui Dolly – oaia clonata – si se pregateste cu cei mai experimentati ciobani scotieni, cei din clanul McArthur.
Astfel ca, intors in State, castiga cu usurinta cursa de calarit oi pe o distanta de 10 000 de schioape. (Imbatat de succes, rateaza ultima poarta la slalomul masinilor de tuns iarba, se raneste grav si este la un punct de a-si schimba numele in Chung Morris, dar asta este o doar o legenda...).
*una dintre temele date pentru primul test McCann Creative Mentorship
** fotografii preluate de pe www.nypress.com (prima) si slacklalane.blogspot.com (a doua)
Thursday, 17 January 2008
Obsesie. Depresie. Impresie
prasanna vadanaaM saubhaagyadaaM bhaagyadaaM
hastaabhyaaM abhayapradaaM maNigaNair-
naanaavidhair-bhuushhitaaM
...cam de vreo trei zile incoace.
Zburati!
Tuesday, 15 January 2008
RATB means?
RATB vrea sa creasca tarifele la biletele de calatorie si la abonamente. Potrivit proiectului aflat in dezbatere publica, pretul unui bilet cu o calatorie ar putea creste de la 1,1 lei la 1,3 lei. Totodata, un abonament pentru o linie integral urban va creste de la 25 lei pe luna la 30 lei pe luna, pentru doua linii integral urban pretul ar urma sa creasca de la 30 lei pe luna la 35 lei pe luna, iar un abonament general integral urban va costa, in loc de 40 lei pe luna, 50 lei pe luna. Vor fi majorate si amenzile, de la 40 de lei, la 50 de lei.
"Propunerea de modificare a tarifelor a fost pusa pe seama cresterii preturilor la piesele de schimb si la materiile prime de baza: energia electrica, motorina si gazul", a explicat purtatorul de cuvant al regiei, Mihai Vladarau. Tarifele au fost majorate ultima oara in noiembrie 2005.
"Propunerea de modificare a tarifelor a fost pusa pe seama cresterii preturilor la piesele de schimb si la materiile prime de baza: energia electrica, motorina si gazul", a explicat purtatorul de cuvant al regiei, Mihai Vladarau. Tarifele au fost majorate ultima oara in noiembrie 2005.
Friday, 11 January 2008
Give a chinese blog to me!
Autoritatile au batut pana la moarte un barbat care posta regulat pe internet, confruntarile dintre locuitorii unui oras chinez si inspectorii municipali, informeaza CNN.
Wei Wenhua se afla la locul unei confruntari dintre inspectorii municipali si locuitorii orasului, in cursul zilei de luni. Cetateanul a inregistrat cu telefonul mobil confruntarea, motiv care i-a infuriat pe oficiali. Un grup de peste 50 de inspectori municipali l-au atacat si l-au batut pana la moarte. Atacul a avut loc in provincia Hubei, din centrul Chinei.
Organizatia Reporteri fara frontiere a reactionat vehement impotriva a ceea ce s-a intamplat in China: „Wei este primul ’ jurnalist cetatean’ care a murit in China din cauza a ceea ce inregistra, din cauza a ceea ce vroia sa transmita. Wei a fost batut pana la moarte pentru ca facea un lucru care a devenit obisnuit in viata oamenilor de pretudindeni. Acesta era modul in care cetateanul chinez incerca sa prezinte felul in care reprezentantii sistemului represiv isi depasesc prerogativele ”, a transmis organizatia, conform CNN.
*informatii preluate de pe 9 am
Wei Wenhua se afla la locul unei confruntari dintre inspectorii municipali si locuitorii orasului, in cursul zilei de luni. Cetateanul a inregistrat cu telefonul mobil confruntarea, motiv care i-a infuriat pe oficiali. Un grup de peste 50 de inspectori municipali l-au atacat si l-au batut pana la moarte. Atacul a avut loc in provincia Hubei, din centrul Chinei.
Organizatia Reporteri fara frontiere a reactionat vehement impotriva a ceea ce s-a intamplat in China: „Wei este primul ’ jurnalist cetatean’ care a murit in China din cauza a ceea ce inregistra, din cauza a ceea ce vroia sa transmita. Wei a fost batut pana la moarte pentru ca facea un lucru care a devenit obisnuit in viata oamenilor de pretudindeni. Acesta era modul in care cetateanul chinez incerca sa prezinte felul in care reprezentantii sistemului represiv isi depasesc prerogativele ”, a transmis organizatia, conform CNN.
*informatii preluate de pe 9 am
Un sondaj realizat la inceputul anului 2006 arata ca 40% dintre chinezi citesc bloguri cel putin o data pe saptamana, frecventa mai mare decat in oricare tara din Europa si chiar fata de SUA. Datorita contextului social si politic specific, blogurile au in China o influenta foarte mare asupra mediului real si asupra vietii personale, chinezii fiind la fel de predispusi precum occidentalii sa accepte sfaturi venite din blogosfera si sa se actioneze in mod real ca urmare a indemnurilor venit din spatiul virtual.
Monopolul statului asupra mass media chineze face ca agenda media sa fie diferita de multe ori de agenda publica, neoferind publicului informatia de care acesta are nevoie sau pe care o doreste. Tocmai aceasta nevoie este suplinita de internet - in general si de bloguri - in special. Aici chinezii pot gasi informatie mult mai variata si mai adecvata nevoilor reale de informare.
Una dintre reactiile cele mai puternice ale bloggerilor chinezi la represiunea autoritatilor, care in colaborare cu Microsoft si Google au cenzurat accesul la anumite site-uri, este initiativa Adopt a Chinese Blog - o invitatie a bloggerilor chinezi catre bloggerii din toata lumea pentru a gazdui pe platforme independente blogurile chineze blocate de autoritati.
Monopolul statului asupra mass media chineze face ca agenda media sa fie diferita de multe ori de agenda publica, neoferind publicului informatia de care acesta are nevoie sau pe care o doreste. Tocmai aceasta nevoie este suplinita de internet - in general si de bloguri - in special. Aici chinezii pot gasi informatie mult mai variata si mai adecvata nevoilor reale de informare.
Una dintre reactiile cele mai puternice ale bloggerilor chinezi la represiunea autoritatilor, care in colaborare cu Microsoft si Google au cenzurat accesul la anumite site-uri, este initiativa Adopt a Chinese Blog - o invitatie a bloggerilor chinezi catre bloggerii din toata lumea pentru a gazdui pe platforme independente blogurile chineze blocate de autoritati.
Subscribe to:
Posts (Atom)
