Am primit o leapsa! :) Acum, de sarbatori. Cica suna cam asa, via Mili:
"Ia cartea care este cea mai aproape de tine. Deschide-o la pagina 123. Găseşte a 5-a propoziţie.Postează pe blog textul următoarelor 4 propoziţii/fraze cu aceste instrucţiuni. Nu îndrăzni să scotoceşti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau "intelectuală". Dă mai leapşa departe la alţi 6 prieteni. " Looks like social networking, dudes! :)
Cartea se cheama "New Media", autor Dorina Gutu (fosta profesoara de-a mea de la SNSPA) si desi am avut ceva reticente inainte de a o cumpara, acum ma declar satisfacut de alegere:
In iunie 2006, cancelarul Angela Merkel devenea primul sef de guvern care comunica prin podcast cu cetatenii. Imediat dupa alegerea sa in fruntea executivului german, Merkel si-a lansat podcastul pe siteul Bundeskanzlerin.de si, de atunci, il foloseste in mod constant pentru a da de stire despre activitatea sa. Si, daca tot aminteam cateva randuri mai sus de John Edwards, putem spune ca acesta a fost si primul politician prezent in Second Life. Prin urmare, haideti sa vedem cum se face politica in randurile celor care au ales sa se bucure si de a doua viata.
Azi a nins in Bucuresti. Frumos si mult. Cu fulgi mari.
Pacat de multe masini, dar oricum linistea de duminica, aerul rece si fulgii pufosi mi-au creat o stare de bine. Era cald in casa si am pus colinde. Una imi rasuna mereu in urechi: Afara ninge linistit/ Si-n casa arde focul/ Iar noi pe langa mama stand/ Demult uitaram jocul.
Mi-am adus aminte de atmosfera si de povestile copilariei. De fratii Grimm. De basmele romanesti. De fiorul care mi-a revenit si anul acesta "de mos Nicolae", in amintirea serilor in care asteptam ca pe o mare taina, cu sfiala si nerabdare si bucurie venirea Mosului.
Sa ninga mult si alb! Si sa lasam urme adanci si curate prin zapada!
Vineri, 7 noiembrie, la Muzeul Taranului s-au mancat Sarmale Reci. Concert aniversar - 14 ani.
Cu aceasta ocazie, Sarmalele Reci şi-au deschis o secţiune specială pe YouTube, unde au fost încărcate videoclipuri, imagini inedite şi poveşti din istoria formaţiei. Secţiunea poate fi vizitată la adresa http://www.youtube.com/sarmalele, iar fanii se pot alătura grupului pentru a primi de fiecare dată noutăţi.
Tot cu aceasta ocazie a fost lansat albumul 'O seară la Operetă - The Best of Sarmalele Reci'.
Astazi, ultimul curs de Branding cu sensei Liu Tze (Stefan Liute - Strategy Director şi cofondator al Grapefruit). Unul dintre cursurile care s-au tinut cel mai regulat si cel mai frecvent, care a avut un format clar si concis (lasand valsurile creative pe teama creativilor si ajungand pana la un ton precis, aproape sec), fiecare tema fiind si trimisa via web cu o zi inainte de curs.
Cursuri la fel de bune si la fel de serioase au mai fost la acest masterat ("Campanii de comunicare in publicitate si relatii publice" la FJSC), la fel cum au fost cursuri care s-au tinut din an in Paste, cursuri pentru care am platit si nu s-au facut, cursuri pentru care mergeam seara obositi la facultate si nici macar nu puteam fi anuntati dinainte cand nu se facea. Deci per total a fost si cu bune si cu rele, incerc sa adun toate bunele si sa le folosesc cat mai mult posibil in viitor, trecandu-le si prin papilele gustative, ca sa ramanem cu un gust placut despre Etajul 6.
La atac, vitejii mei! Si grija cum folositi extensiile de brand!
Tragere la sorti astazi, pentru Europenele de Fotbal din Elvetia si Austria.
Grupa C:
Olanda
Italia
Romania
Franta
Da! Da! Deja termenul de "grupa mortii" a devenit pecetea care s-a pus, de pe buzele tuturor jurnalistilor, pe soarta echipelor participante. Bineinteles, Romania este data ca victima sigura si prima candidata pentru a pleca acasa, din aceasta grupa. Un lucru bun, pe care il putem specula. Cred ca a venit vremea adevarului pentru noua generatie de fotbalisti romani, testul lor de maturitate.
Sincer, intr-un fel ma bucur de aceasta tragere la sorti ("responsabil" pentru aceasta "gasca de prieteni" din Grupa C este in mare francezul Didier Deschamp, care "cu manutele astea doua", ne-a adus o veste noua). Vrem sa aratam ca suntem buni? Avem ganduri de campioni? Am ajuns exact unde trebuie! Aici putem demonstra cine suntem cu adevarat. Si cum ne este de obicei mentalitatea, ne mobilizam mult mai bine cu niste adversari puternici. Deci tricolori, scoateti-ne iar pe strazi!!!
Sărbătorile şi obiceiurile româneşti de la sfârşitul lunii noiembrie şi începutul lunii decembrie corespund, ca dată calendaristică, cu Dionisiacele Câmpeneşti ale tracilor şi Saturnaliile romanilor. În această perioadă părinţii bisericii creştine au fixat data de celebrare a Apostulului Andrei care a propovăduit credinţa în Iisus la Dunăre şi Marea Neagră în primele decenii ale mileniului întâi al erei creştine. Noua sărbătoare creştină s-a impus în conştiinţa credincioşilor împreună cu unele din atribuţiile zeului uzurpat, realitate confirmată de obiceiurile, actele rituale şi practicile magice din noaptea de 29/30 noiembrie.
In traditia populara, aceasta noapte este cea in care duhurile malefice - in special strigoii, moroii si pricolicii - primesc puteri mai mari decit in restul anului si vin printre oameni sa le faca rau. Este un fel de rasturnare a sarbatorii crestine a Rusaliilor, cand prin pogorarea Sfantului Duh intreaga natura este binecuvantata, iar plantele de leac isi maresc puterea.
Este o noapte potrivita pentru vraji si farmece, fetele superstitioase crezind ca acum au sansa sa isi cunoasca viitorul sot. Tot acum este si momentul sa se ia masuri de precautie pentru a preintimpina raul provocat de duhurile necurate care vin spre a-i speria pe cei vii. Demonii si spiritele ce nu si-au gasit odihna (strigoii) vin cu puteri sporite si fac necazuri oamenilor, afecteaza fertilitatea pamintului si a animalelor. In noaptea de “santandrei”, oamenii evita sa iasa pe ulitele satelor, iar baietii si fetele se strang si “pazesc usturoiul”.
Mai multe despre imaginarul popular romanesc (strigoiul, moroiul, pricoliciul, ziua lupului) gasiti aici, precum si in cursul Noţiuni de imagologie istorică şi comunicare interetnică de la SNSPA (autori Ion Chiciudean si Bogdan-Alexandru Halic), pe care vi-l recomand cu multa caldura.
Rezultatele alegerilor europarlamentare din Romania (din informatiile date publicitatii in 27.11.2007 la ora 13.00) arata astfel: PD - 28,81%, PSD - 23,11%, PNL - 13,44%, PLD - 7,78%, UDMR - 5,52%, celelalte partide care nu au atins pragul electoral de 5%: PNG - 4,85%, PRM - 4,15%, candidatul independent Lazlo Tokes - 3,44%, PC - 2,93%, PIN - 2,43%, PNT-CD - 1.38%, Partida Rromilor - 1,14%, PAS - 0,55%, Partidul Verde - 0,38%.
La referendumul pentru votul uninominal, prezenta a fost de doar 26,37% (cu 81,40% votand pentru si 16,12% impotriva).
Plasarea pe primul loc a Partidului Democrat si obtinerea celui mai bun scor de pana acum in alegeri se pare ca nu a fost prilej de prea mare bucurie nici pentru liderii partidului, dar mai ales nici pentru presedintele din umbra al acestuia, Traian Basescu. Presedintele Romaniei, care trebuie sa fie echidistant in relatia cu partidele politice etc. etc. etc. cred ca este deja o chestiune desueta, de care nimeni nu mai tine cont si care nu mai intereseaza pe cineva, lucrurile fiind facute "pe fata".
In primul rand, campania PD pentru alegerile europarlamentare a mers in paralel si s-a potentat reciproc cu cea a presedintelui Basescu pentru referendum. Celebrul afis al PD cu clasa tinerilor politicieni care "au invatat de la cel mai bun" si anume "dirigintele" Traian Basescu (Ocupat cu referendumul). Clar, nu cred ca mai e nevoie de explicatii. Ca sa confirme si mai mult cine e "tatucul" in PD, Traian Basescu a facut duminica seara o vizita-fulger la sediul din Aleea Modrogan, se pare pentru a-i trage de urechi si a-i mustrului serios pe liderii PD: Blaga, Boc si Videanu. Motivul? In primul rand prezenta foarte scazuta la referendumul propus chiar de Basescu si rezultatul slab al Partidului Democrat, comparativ cu asteptarile. O prapastie s-a cascat intre asteptari si rezultate, prapastie care a alimentat multi nervi, iar primele demisii nu au intarziat sa apara. Basescu nu a mai iesit "in mijlocul poporului", ca alte dati, pentru ca de aceasta data nu a mai avut ce sarbatori si pentru ca "poporul" - bazinul electoral si sustinerea pe care se baza presedintele in mod constant - i-a intors cumva spatele si i-a retras aceasta sustinere.
*Ministrul Cioroianu isi continua seria gafelor monumentale. Sincer, imi este si frica sa mai stiu ca acest "politician", numit intr-un minister-cheie, pleaca in vreo vizita oficiala sau face vreo declaratie. De data aceasta, a comis-o in Spania. In timpul ceremonialului de primire, care a fost unul extrem de fastuos, ministrul i s-a adresat regelui Juan Carlos intr-un limbaj colocvial. „Good point, good, good point“, i-a spus Cioroianu suveranului, imediat dupa ce i-a fost prezentat, aratand cu degetul mare de la mana dreapta celebrul semn "OK". Protocolul casei regale, extrem de strict, prevede o tinuta sobra, iar cei care ii sunt prezentati Majestatii Sale Juan Carlos saluta doar printr-o inclinare usoara a capului. Istoricul Cioroianu nici macar nu a apucat sa citeasca despre aceste proceduri? Desi animozitatile si piedicile dintre Basescu si Tariceanu, precum si razboiul presedintelui indreptat catre anumiti ministri sunt deja prea cunoscute, cu siguranta Cioroianu nu are ce cauta in functia de ministru de externe! Punct.
Stirea zilei in blogosfera romaneasca: Ion Iliescu "si-a tras" blog. Intitulat ECHILIBRU si stand sub vorbele lui Lessing: "Cea mai nobila preocupare a omului e omul", blogul are pana acum 3 post-uri: unul in legatura cu miscarea sindicala, altul privind dezbatuta problema a referendumului, iar primul este unul introductiv, in care Iliescu invita bloggerii la dialog. Momentan acesta se desfasoara putin mai anevoios deoarece trebuie sa fii logat pe wordpress se pare, pentru ca sa poti adauga comentarii, iar desi la fiecare articol pe prima pagina se mentioneaza ca ar fi "no comments", totusi aceste prime articole s-au imbogatit cu ceva commenturi, unele destul de consistente. Rezolvarea acestei mici probleme cred ca este un pas spre transformarea blogului intr-o adevara agora.
Sunt foarte curios cum va evolua! Oricum, Iliescu este o prezenta cel putin intereseanta in blogosfera, unul dintre cei mai in varsta politicieni-bloggeri si unul care se pare ca a inteles sa tina pasul cu timpurile si cu noile canale pe care iti poti sustine cu efect punctele de vedere.
De cateva saptamani, in urma incidentului Mailat - Reggiani, problema romano-italiana tine prima pagina a ziarelor, se discuta in fiecare seara la TV si da nastere la dezbateri in blogosfera. Nu o sa mai comentez prea mult pentru ca deja cred ca toti cunoastem povestea, detaliile si noutatile zilnice. As vrea sa punctez doar cateva aspecte, printre care unele ce se leaga si de experienta mea nemijlocita cu tot ceea ce inseamna Italia si italieni. Am stat in Italia ca Erasmus, am lucrat in Bucuresti pentru firme italiene, am prieteni italieni cu care am petrecut momente foarte bune in Romania sau la diverse evenimente prin Europa.
Eram in 2003 in Roma si ajuns impreuna cu un grup langa Columna lui Traian, un italian imi povesteste ca in zilele din decembrie 1989, atunci cand la ei se transmiteau stiri si imagini de la Revolutia din Romania, mai multi italieni s-au strans la Columna, au aprins lumanari si s-au rugat pentru romani. Sincer, a fost un moment foarte emotionant.
In perioada petrecuta in Peninsula, am renuntat sa mai vizitez principalele atractii care fac obiectul oricarui ghid turistic si m-a interesat foarte mult o apropiere de ordin "etnografic", daca o pot numi asa, sa vad familiile de italieni in mediul lor, in zile normale sau in preajma diverselor sarbatori, fie locale, fie cu caracter mai amplu (Sfintele Pasti).
Imi aduc aminte ca m-am amuzat in acea perioada cand am citit in presa ca o tabara de romi din Napoli trebuia sa fie evacuata, "locatarii" au fost dusi la politie de unde urmau sa fie trimisi in Romania pentru ca sedeau ilegal in Italia etc. Miscarea de stanga este si acum, la fel cum era si atunci, foarte puternica in Italia. Astfel ca a doua zi un grup impresionant de simpatizanti ai stangii s-au strans in fata sediului politiei din Napoli si au protestat cateva zile (discurs pe drepturile omului si sustinerea imigrantilor, in general), astfel ca pana la urma grupul de romi a fost pus in libertate si nu au mai fost trimisi inapoi in Romania.
Migratia romanilor in Italia s-a facut in mai multe valuri, dar si mai important este ca s-a format din mai multe straturi, reprezentand atat oameni corecti, care stau de ani buni acolo si muncesc pe branci si sunt respectati pentru profesionalism si conduita, dar si "smenari" si infractori de diverse tipuri care au gasit un prilej de a-si largi "sfera de actiune". Stiu o intamplare de acum cativa ani in care au fost implicati patru romani, oameni care toti munceau serios si isi vedeau de treaba si un politist italian. Intr-o seara, fiind la un restaurant sau o pizzerie, intra un politist si auzindu-i ca sunt romani, incepe sa ii sicaneze pe diverse motive stupide si neintemeiate (de ce stau la masa cu manecile suflecate sau chestii in genul asta). Cei patru ramani fermi pe pozitie si nu ii raspund la provocari, fapt ce il intarata si mai tare pe italian, care la un moment dat exclama: "Va duc in padure si va impusc!" In acest moment incepe o cursa de masini ca desprinsa din filme, cei patru grabindu-se sa ajunga la politie pentru a-l reclama, iar politistul incercand sa le-o ia inainte pentru a nega totul in fata colegilor lui. Problema era ca acesta era ceea ce am numi politist de proximitate la noi, locuind in acelasi cartier cu romanii nostri. Teama de alte incidente mai neplacute pe viitor, dat fiind faptul ca exista posibilitatea sa se intalneasca frecvent in acea zona, i-a facut sa nu mearga "pana in panzele albe" cu acest caz in fata autoritatilor.
Mi s-a parut o ironie a sortii faptul ca prenumele acestui Mailat este Romulus. Ca o predestinare catre locul unde va ajunge si unde va savarsi fapta care il va pune pe prima pagina a ziarelor: Roma, Cetatea Eterna. Si as mai face o paranteza aici: confuzia care se face tot mai des (voit sau nu) in randul strainilor (si acum vorbim in principal de italieni) pe axa: cetatean de etnie roma - Romania - roman. Si ca o consecinta nu se mai face diferenta intre rom/tigan si roman. Tot ca o consecinta, faptele de care sunt acuzati cei de etnie roma (cetateni romani sau nu) se translateaza asupra romanilor. Desi am ascultat explicatiile si dezbaterile in jurul etimologie tigan/(r)rom, cred ca problema este in mare parte artificiala. Termenul exista si s-a incetatenit in diverse limbi sub forma tigan/gipsy/zingaro/gitano etc. Iar tiganii si spiritul lor boem a devenit deja legendar si subiectul unor filme celebre precum "Satra" sau piese precum "Bohemian Rhapsody". Nu cred ca trebuie facute generalizari si pusa o anatema in cazul niciunei etnii si desi probabil ca prin etimologia (r)rom se incearca tocmai mutarea accentului de pe tigan=infractor, cersetor etc. Sincer, nu cred ca daca ii spui "(r)rom" e deja O.K. si nu mai e nicio problema si daca il numesti "tigan" automat l-ai trecut in categoria infractorilor. Sa fim seriosi! Problema este mai complexa si trebuie sapat mai in profunzime, iar schimbarea unei mentalitati referitoare la o etnie se face lucrandu-se in timp la atitudini, la comportamente si nu printr-o simpla schimbare de nume. Tamango de exemplu spune raspicat ca esti tigan si nu (r)rom si cred ca este o diferenta tot mai mare intre acei tigani autentici, care pe vremuri erau impartiti si numiti in functie de mestesugul practicat (aurari, argintari, lingurari, rudari, blidari) si cei care au ajuns sa fie etichetati tot mai des drept "infractori".
Intre timp problema romano-italiana se pare ca se adanceste si se agraveaza, desi erau semnale ca s-ar ameliora la un moment dat. Minus pentru Ministerul Afacerilor Externe si plus pentru Ministerul Internelor si Reformei Administrative referitor la implicarea in aceasta poveste. Nu mai detaliez de ce, cred ca se intelege deja. Intre timp, doar in luna noiembrie 9 romani au fost ucisi in Italia, dovada cea mai graitoare a faptului ca aceasta campanie anti-romaneasca isi arata coltii cei mai urati. Si desigur, dovada ca sentimentele ostile s-au adunat de-a lungul anilor si aceasta crima atat de mult mediatizata nu a facut decat sa constituie declansatorul. Inca si mai grav cred este ca si copiii romani din Italia sunt victima acestei atmosfere, unii au fost scosi in fata clasei ca la "stalpul infamiei" si o fetita chiar a incercat sa se sinucida. Faptul ca 4 italieni traiesc azi datorita transplantului de organe de la romani care au trait in Italia, cred ca nu mai intereseaza pe nimeni, nu? Totusi, sa fie o infratire simbolica ce depaseste multe granite, vazute sau nevazute?
Cateva campanii in imagini au aparut deja, una care aduce in discutie prietenia "milenara" romano-italiana (o campanie facuta mai mult ca o gluma, dupa cum recunosc si autorii) si care cauta asemanarile intre cele doua popoare, mergand mai mult pe asemanarea romani de etnie roma - italieni. A doua doreste tocmai sa arate diferenta intre romi/tigani si romani si accentueaza aceasta distinctie, incercand, dupa cum spun autorii, o clarificari si o eliminare a confuziei.
Daca simpla idee de a lua masa la McDonald's imi scade automat pofta de mancare si nu e niciun risc de ingrasare, reclamele lor compenseaza pe de alta parte. Noua gaselnita McDonald's, care ma amuza copios, este campania pe care as numi-o "McDonald's 100 natural". Serios??? 100% carne macra de vita, 100% piept de pui, 100% salata proaspata etc...O fi, nu zic, doar ca toate aceste ingrediente, ajunse in bucatariile Mc, numai sanatoase nu mai sunt! Ar putea deveni fara probleme 100% cancerigen si lista ar putea continua.
Problema e ca acest tip de reclame inca mai prind la noi. Problema e ca inca este considerat trendy sa mananci la Mc si pusti de 12-14 ani se imbulzesc dupa ce ies de la scoala in primul restaurant cu M aurit care le iese in cale. Problema e ca parintii inca isi mai duc copiii sa manance acolo. Pe cine pacalesc reclamele astea cu 100% natural? Uite ca in Romanica anului de gratie 2007 mai pacalesc pe multi (Si fara d-astea ca reclama nu spune pe bune, ca si consumatorul devine partas la "poveste" si o accepta daca vrea...aici am trecut de deja de faza aia). Ca prin multe state occidentale, alea la care mai tanjim noi si spre care ne indreptam mana de lucru ieftina, nu mai vor sa auda de McDonald's, e alta poveste si nu e a noastra. Ne-am bucurat in general sa luam chestiile "naspa" de la ei si apoi am zambit multumiti. Si ei la fel!
Daca aveti timp, aruncati o privire pe cartea lui George Ritzer -McDonaldizarea societatii. O sa va povesteasca multe despre oamenii clovnului Roland.
Intre timp, o banateanca stabilita prin Germania, cu numele de scena Miss Platinum, face valuri (:D) pe posturile de muzica occidentale si pe YouTube. I am Romanian, I like to eat spune ea intr-o melodie simpatica si foarte politically corect. Oricum, ai grija Miss Platinum, femeile supraponderale nu trebuie sa se simta prea bine in pielea lor, ca se duce de rapa toata industria aparatelor si medicamentelor de slabit, ca sa nu mai zic de toate ramurile conexe, de reviste, de imagine si...Stii cati bani sunt pe acolo? Oricum, o schimbare "strategica" de registru de la romanul infractor la romanul gurmand, nu? Hmm... Tipa presteaza foarte bine si live si daca nu auzi dialogurile de inceput, ai paria ca e vreun nou hit made in USA.
Sa ne grabim incet ardeleneste si sa nu ne ia gura pe dinainte! Miscarea Slow Food, acum si in Romania!
"Adevarul" avertizeaza ca Strategia Postaderare a României zugrăveşte un tablou social sumbru în următorii 15 ani, în ciuda creşterilor economice. Documentul elaborat de specialişti din cadrul Academiei Române, guvern şi BNR arată că ţara noastră nu mai poate evita scăderea dramatică a populaţiei. Se estimează că populaţia României se va cifra la 17 milioane de locuitori în jurul anului 2025.
În intervalul 2000-2004, ţara noastră a înregistrat o creştere continuă şi intensă a mobilităţii teritoriale a populaţiei, tinerii între 20 şi 29 de ani reprezentând segmentul cel mai activ sub aspect rezidenţial. Liberalizarea circulaţiei persoanelor după 1990 a creat premisele unei creşteri mari a migraţiei internaţionale, în funcţie de caracterul mai mult sau mai puţin restrictiv al ţărilor de destinaţie.
Documentul atenţionează că menţinerea actualelor tendinţe demografice va duce la o reducere a populaţiei la 17 milioane de persoane în 2025. Factorii acestui declin, se arată în raport, rămân încă puternici: o migraţie externă negativă, o creştere a mortalităţii şi o scădere a natalităţii, astfel încât nu se poate vorbi de stopare a fenomenului, ci numai de luarea unor măsuri pentru atenuarea lui. Studiile efectuate până acum arată că redresarea natalităţii nu mai poate împiedica scăderea şi îmbătrânirea populaţiei active până în 2025, consecinţa cea mai gravă fiind majorarea sarcinii economice asupra populaţiei active în scădere.
Tot se discuta zilele astea ridicarea embargoului impus manelelor de Televiziunea Publica si difuzarea lor in spatiul emisiunilor pentru minoritatea rroma. Mai multe informatii si prileme polemici aici si aici. Si autorul demersului este...Victor Socaciu! Ne era dor de el si asa putin nici nu ne mira. De ce oare?
Imagini din filmul "Satra". Compozitorul este basarabean.
Nicolae Dobrin, unul dintre cei mai mari jucatori de fotbal ai Romaniei, s-a stins din viata in aceasta dimineata, la varsta de 60 de ani. Marele sportiv al Romaniei, cunoscut sub porecla de "Printul din Trivale", suferea de mai mult timp de cancer pulmonar.
Federatia Romana de Fotbal a decis astazi ca inaintea tuturor jocurilor care se vor disputa in acest sfarsit de saptamana, la toate ligile si la toate nivelurile, sa se pastreze un moment de reculegere in memoria lui Nicolae Dobrin, informeaza site-ul oficial al FRF. FRF publica si o scurta biografie a fostului fotbalist Nicolae Dobrin, despre care scrie ca a fost "unul dintre cei mai mari fotbalisti pe care i-a dat vreodata Romania".
Nascuti la inceputul anilor 70-80, vedem acum in anul 2007 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.
Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea","Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsea", "Sticluta cu otrava","Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise,dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa) primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu cd-uri.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca. Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii "Pioneri". La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza... Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.
Te salut, generia in adidasi! Te salut, generatie in blugi!
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson , si Backstreet Boys , si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Am citit "Licurici", "Pif" Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC" fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam". Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus". Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers"...
Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru!
Will you still need me, will you still feed me when I'm 64?
*Textul nu imi apartine, l-am cules de pe net, dar aduce foarte fidel in prezent imagini despre generatia mea, a ta, a noastra... Am adaugat cele doua citate, melodia de inceput si clipul de final. V-ati prins de ce...
Filmul lui Cristian Mungiu, "4 luni, 3 saptamani si 2 zile", premiat cu Palme d'Or, a castigat premiul Hollywood World Award, acordat luni seara la Los Angeles, la finalul Hollywood Film Festival, si care reprezinta o rampa de lansare pentru filmele straine in SUA.
"4 luni, 3 saptamani si 2 zile" a fost ales cel mai bun film al anului si de 248 de critici de film, membri ai Federatiei Internationale a Criticilor (FIPRESCI). Pelicula regizorului Cristian Mungiu reprezinta Romania si in cursa pentru Oscarul pentru Cel mai bun film strain, in 2008.
*mai multe aflati aici *foto de pe www.findeseance.com
Lucian Bute a devenit campion mondial la box, in versiunea IBF, dupa ce l-a invins, simbata dimineata, pe columbianul Alejandro Berrio, prin KO tehnic. Pentru pugilistul galatean, la orizont este o noua provocare: unificarea tuturor centurilor, pentru a fi recunoscut regele categoriei supermijlocii.
"Dedic victoria tuturor românilor. Sper ca v-am facut fericiti. Va multumesc din suflet celor care v-ati trezit la aceasta ora, ca sa ma vedeti luptind! Mama, te iubesc! Stiu ca nu te-ai uitat la meci", au fost primele cuvinte ale românului, dupa victoria de simbata dimineata.
*articolul integral aici * foto de pe www.frbox.ro
* Castelul Bran este a doua cea mai scumpa proprietate din lume, cu o valoare estimata la 140 de milioane de dolari. Topul a fost alcatuit de celebra revista americana Forbes, pe primul loc situandu-se o proprietare din Beverly Hills, California (sper ca nu a ars intre timp, chiar nu ne dorim neaparat noi acest loc si nu vrem sa dam nastere la tot felul zvonuri, s-a inteles? mereu iesim pe locul 2 la topuri d-astea in care concuram cu americanii, dar repetam ca avioanele si focul nu reprezinta o solutie), estimata la 165 de milioane de dolari. Mai multe aflati aici. Si cine nu a vizitat castelul in clasa a patra, fuga cat mai e timp. Nu nu nu! "Palatul" lui Becali intra in alta categorie, el rivalizand deja in lumea proprietarului sau cu celebrele Palais Royal - Musée du Louvre sau Buckingham Palace. Continua recordurile adunate de Anca.
*Compania Coca-Cola a transmis publicitatii ca a pus bazele unui centru de cercetare in Beijing, pentru a crea bauturi necarbogazoase folosind medicina traditionala chinezeasca. "Acesta este un pas important pentru a ne dezvolta linia de bauturi benefice pentru sanatatea consumatorilor. Colaborarea ne va ajuta, in cele din urma, sa facem cunoscute consumatorilor din intreaga lume beneficiile medicinii traditionale chinezesti", a spus cercetatorul-sef in cadrul Coca-Cola, Rhona Applebaum. Mai multe aici. Dupa aparitia noilor bauturi sanatoase, marca Coca-Cola, astept o reactie din partea KFC, care va scoate pe piata cele mai sanatoase meniuri din carne de pui hraniti in atmosfera calda si puritana a fermelor din Kentucky si a celor de la McDonald's, care desigur nu se vor lasa mai prejos si vor scoate noile Big Mac din cea mai frageda carne de vita, crescuta si taiata pe muzica de Mozart.
Dupa 8 ani de la ultima participare (EURO 2000), nationala de fotbal a Romaniei se califica din nou la un turneu final, Campionatul European de Fotbal din 2008 din Austria si Elvetia. Dupa o victorie "istorica" impotriva Olandei (1-0 la Constanta) si 0-2 in Luxemburg, plus un egal al Bulgariei la Tirana (1-1), selectionata condusa de Piturca este deja calificata la turneul final, inaintea terminarii ultimului meci din "drumul" spre EURO.
Poate nici nu mai stim sa ne bucuram prea bine...Poate uitasem, fiind obisnuiti sa fim mereu prezenti la Europene si Mondiale...Poate uitasem, obisnuindu-ne cu ratarea lor din ultimii ani. Felicitari lui Piturca si modului in care a reusit sa construiasca aceasta echipa! Felicitari baietilor, pentru ca au ajuns cred la acea maturitate fotbalistica fara de care mai greu faci fata cu succes in "lumea buna" a sportului-rege!
Parca si uitasem vremurile cand completam albume intregi la fiecare turneu final, cand stiam deja pe de rost fiecare jucator de pe fiecare poza...Cand aveam programele copiate in alb-negru si coloram tricolorul Romaniei...Cand se iesea in strada pana noaptea tarziu dupa fiecare reusita (imi amintesc acum si ce noapte a fost in Fagaras cea dupa victoria cu Anglia, cand fagaraseanul Ganea a dat golul decisiv). La cat mai multe bucurii!
Bravo!!! ROMANIA! ROMANIA! OLE-OLE-OLE!
P.S. Imaginea zilei pe site-ul UEFA: nationala bucurandu-se dupa victoria cu Olanda
Dupa cum stiti, luna septembrie a fost plina de evenimente culturale de exceptie, cel mai de seama fiind Festivalul si Concursul International "George Enescu", urmat in ultimele zile ale lunii de Viena Music Film Festival. Piata Ateneului a devenit Piata George Enescu, locul unde s-au desfasurat o parte din concertele de la festivalul Enescu si concertele de la Viena Music Film Festival.
Am fost la cateva concerte in aceste saptamani si am observat multimea spectatorilor in fiecare seara. Cultura a coborit in strada! Cam asta a fost primul gand cand am vazut cei cateva sute de oameni adunati in fiecare seara, pentru concertele de muzica clasica, in Piata Ateneului.Cred ca, cel putin in varianta concertelor in aer liber si a proiectiilor de concerte, aceste festivaluri au avut si o tenta de "popularizare" a muzici clasice, aducand-o mai aproape de public larg. In articolul "Cu seriozitate, despre divertisment", Adrian Iorgulescu spunea in acest sens: "Întrebat despre raportul muzică uşoară – muzică grea, absolut corect, G. Enescu, neasociîndu-le, observa că în practică ar trebui operat cu alte concepte de sorginte axiologică, respectiv, muzică bună şi muzică proastă. Şi se declara, spre exemplificare, un admirator al valsurilor lui J. Strauss. "
Repertoriul clasic nu trebuie sa fie accesibil doar unui numar restrans de "initiati", care privesc cu dispret la "profanii" care incearca de cele mai multe ori cu bunavointa, venind poate dinspre alte scene ale muzicii, sa intre in acest univers. Am vazut in Piata Ateneului diverse fetze, acrite foarte tare de multimea "profanilor" care se intampla sa le obtureze vederea si care au venit parca "neinvitati" la acest gen de eveniment. Sunt acele fetze pe care le regasesti epatand la Ateneu (si uneori, in primele randuri de la Opera), unde se simt in largul lor si daca s-ar putea, sa devina un loc de portile caruia sa poata trece doar cei cu care impartasesc aceleasi vederi. Iorgulescu din nou: "O structură psihică elevată şi complexă se caută şi se regăseşte pe sine, în orice fel de partitură scrisă cu har, cu sinceritate, cu profesionalism. De aici încolo, respectând fiecăruia dreptul la opţiunea artistică, să conchidem că aerele de superioritate ale unora (compozitori, critici, interpreţi, ascultători) nu-şi au rostul când vorbim despre genuri fonice. Contrariul frizează o atitudine sau un comportament ce pendulează între snobism şi ridicol."
Bineinteles, aceasta atitudinea voit "elitista" se intalneste si pe alte categorii de public, vezi rockerii care iti spun cam cu acelasi dispret: "Ce? N-asculti black? Nici death? Pai du-te de aici! Nu esti un adevarat, frate!" Unii ar vrea sa adanceasca pe cat de mult posibil aceasta "prapastie" intre muzica "usoara", pentru un public larg si avand o varietate de genuri si muzica "grea", clasica, care inca se indreapta spre un public mai restrans. "Strangeri de mana" intre cele doua exista si s-au mai vazut: colaborarile intre mari trupe din aria rock si orchestre simfonice sau cantareti de opera: Metallica si Orchestra Simfonica din San Francisco, Freddie Mercury si Montserrat Caballe, Iris si Felicia Filip sau chiar intre originala Ada Milea si excelentul muzician Alexander Balanescu. Si imi aduc acum aminte si de Nigel Kennedy, excentric muzician "clasic", si zambesc gandindu-ma la acele fetze de mai sus, ce au fost profund oripilate de "maimutarelile" acestuia. What about the music?
Ca in aria atat de larga a muzicii "populare" si a divertismentului intra si o multime de genuri si productii care nici nu isi merita numele pronuntat, este un fapt deja probat. "Nu-i mai puţin adevărat însă, că în aria sa au intrat şi intră frecvent producţii subculturale (ceea ce dă apă la moară detractorilor săi). Practic,oribilităţile sonore, kitsch-urile în materie îşi au sursa principală în piesele generic intitulate pop, vadul unde – îndeosebi în ultimii ani – surogatele au invadat piaţa. Lipsa talentului, a discernământului, a meşteşugului a permis, cu largul concurs de împrejurări şi aranjamente al producătorilor şi difuzorilor, lansarea unor aberaţii pe note, cu pretenţie de şlagăr, care aduc atingere bunului simţ colectiv (başca celui muzical). Goana după modă, după ineditul de-un sezon (cald sau rece), ignorarea aproape ostensivă a “meseriaşilor” în domeniu a determinat o teribilă dislocare de forţe în favoarea diletanţilor agresivi . Şi, pe cale de consecinţă, o regretabilă confuzie valorică, susţinută de interese comerciale şi publicitare clar-obscure. Faptul că groapa cu deşeuri a muzicii uşoare e prea plină nu mai miră şi, din păcate, nu mai îngrijorează pe nimeni."
Va recomand sa cititi in intregime articolul lui Adrian Iorgulescu, din care am citat mai sus. Este un articol foarte bine scris si vorbeste tocmai despre aceasta "antagonie" intre divertisment si muzica "usoara" pe de o parte si muzica clasica, "serioasa", pe de alta parte. In continuare va las cateva inregistrari de la Viena Music Festival, concertul de inchidere sustinut de Brass Quintet Bucuresti, o doamna si cinci domni cu adevarat talentati si profesionisti, care, cu zambetul pe buze, stiu sa construiasca un pod intre cele doua "maluri" amintite mai sus, dandu-ne o muzica de cea mai buna calitate. Repertoriul lor variaza de la preclasic-clasic, trecand prin romantism si pana la muzica americana, latino si adaptari din folclorul romanesc.
Aram Khachaturian - Dansul Săbiilor din baletul Gayaneh
Continuarea prologului "Si a fost MUSE" de azi dimineata
Bucuresti, 6 octombrie 2007. Freamatul concertului Muse se simte in aer. Majoritatea amicilor care se arata de obicei la "evenimentele urbane" bucurestene isi anunta prezenta. Pe multi nu i-am mai vazut prin marea de oameni si pe multi alti "neanuntati" i-am intalnit acolo.
Locatia neobisnuita: Stadionul de rugby Arcul de Triumf. Cica proaspat renovat si probabil cu gazonul inca netasat perfect. Un concert de "inaugurare" si cateva mii de oameni rezolva problema. S-a mai bifat un loc pe harta locatiilor "mondene" din Bucuresti. Unii tineri putin agitati ca nu vor gasi locatia, dar linistiti repede de numeroasele indicatii de pe net. Din Romana deja era usor de recunoscut poporul mergator sa isi caute muza. Iar la Arcul de Triumf era mai mult decat evident.
S-au strans 5 - 6000 de oameni dupa umila mea aproximare. O imensa coada, asemanatoare unui sarpe urias, inconjura aproape tot stadionul. Cata frunza, cata iarba, se pierdea la orizont undeva spre Baneasa. Si coada se continua pe Bd. Marasti, unde se aude ca e intrarea. Una singura!!! Desi stadionul are mai multe porti de acces, stimabilii organizatori s-au gandit ca o singura poarta la 6000 de suflete e de ajuns. Si de aici o forfota de nedescris in toate directiile, pentru ca nimeni nu intelegea unde incepe si mai ales unde se termina coada. Noroc de cate un jandarm mai comunicativ. Se ajunsese sa aiba capatul undeva aproape de locul de intrare...cu cateva mii de oameni in ea, inconjurand zidurile. Desi era anuntat ca accesul pe stadion era permis de la ora 18, de abia pe la ora 19 sarpele se pune in miscare.
La intrare, lucrurile deja se simplifica si se merge mult mai repede. Cei din zona A primesc bratari de identificare. Inauntru, organizarea parca incepe sa mearga mai bine. Standuri multe cu bere, sucuri si apa. Cozi de bun simt, cel putin la inceput si prin zona unde am stat eu. Eco-toillets in spate, langa tabela de marcaj, adica tocmai in capatul opus scenei (care a fost amplasata pe una din laturile mici - vroiam sa zic la peluza). Cam putine evident, compensate destul de bine insa cu ceva boscheti vanjosi pentru tinerii curajosi. Si da, gazonul arata chiar bine!
Cu intarzierea de o ora se sare peste warm-up DJ (oricum ne incalzisem la coada) si sa fii fost undeva pe la 19.30 cand incep Brett Anderson (ex-Suede) si a lui trupa. A sunat bine, profi, se simtea ca se pregateste ceva mare. Cateva piese noi compuse de Anderson si la final celebrele de pe vremea Suede, "Beautiful Ones" si "Saturday Night". Dureaza ceva pana se pregateste scena pentru Muse, care incep pe la 21.00. Cateva picaturi de ploaie nu sperie pe nimeni. De atunci s-a inteles si mai bine ce e cu cele 7 TIR-uri cu 15 tone de echipament si cei 60 de oameni din echipa de productie. Cinci ecrane, din care trei pe scena si doua pe lateral, pe care nu au contenit proiectiile video, combinate cu imagini de pe scena si din public si o scenografie si spectacol de lumini excelente, marca Muse, pe care le puteti vedea in cateva fotografii pe care le-am facut atunci, postate mai devreme. Sonorizarea foarte buna, iar oamenii de pe scena, niste adevarati profesionisti. Pe cuvant! O prestatie si un spectacol (ca sa mai lasam prea folositul "show" sa se odihneasca) cum rar vezi prin Romania, iar cand e cazul, de cele mai multe ori adus de trupe din afara. Nu generalizez si ma refer doar la concerte, pentru ca un laser sau o proiectie care sa mascheze fumul de la mici se mai vad. Piese "mai vechi si mai noi", selectate frumos cu diversitate binevoitoare si fara a lipsi celebrul "Time is running out", dar ii mai astept si pentru un "Map of your head", pe care eu l-as fi dorit tare mult. Un Matthew Bellamy in mare forma, ca de altfel, ca sa fim corecti, toti trupetii. Un bis consistent, incheiat cu multumiri si promisiuni de revenire, undeva pe la 22.40.
Inca nu a trecut euforia...Ce sa mai? Un concert ca la carte (hai mai putin organizarea pe la inceput - adica vezi modul de intrare a cateva mii de oameni pe o singura poarta - cu intarziere de o ora - si coada care cred ca inconjura frumusel aproape tot stadionul) si niste prestatii asijderea. Nu va asteptati la prea multe cuvinte acum, inca mai trebuie sa imi revin :) Si pentru ca se zice ca o fotografie face cat 1000 de cuvinte, momentan va las cateva...Urmeaza si filmulete in curand!
Baritonul David Ohanesian, una dintre cele mai cunoscute voci ale operei romanesti, a incetat din viata la varsta de 80 de ani, potrivit reprezentantilor Operei Nationale Bucuresti, informeaza NewsIn.
In cariera sa, maestrul a fost prezent si pe cele mai mari scene ale lumii, alaturi de artisti precum Placido Domingo, Leontyne Price, Birgitt Nilsson sau Arta Florescu. Ohanesian a fost artist invitat la Opera din Hamburg intre 1968 si 1977, unde i-a avut ca parteneri de scena, printre altii, pe Luciano Pavarotti sau Montserrat Caballe.
David Ohanesian a realizat peste 2.000 de spectacole de opera si mai mult de 40 de roluri, dintre care memorabil romane cel al lui Oedip, din opera "Oedip" de George Enescu, pe care l-a interpretat pe scene de la Paris, Atena, Berlin, Sofia, Stockholm, Moscova sau Lausanne pentru a bucra publicul din intreaga lume. Sursa: 9AM, 2 Octombrie 2007
Intr-un Bucuresti in care se gasesc mereu bani pentru vreun concurs de Miss sau pentru vreo serbare "campeneasca" in miros de mici si bere, dar unde pentru muzica de calitate nu este niciodata loc si unde un album bun apare pe piata din ce in ce mai rar, unde sediile bancilor au acaparat cu nesat toate parterele blocurilor, un teatru independent este deja prea mult...
In 2005 Asociatia PERSONA, sprijinita de ROMTELECOM, a infiintat TEATRUL DESANT, primul spatiu-laborator de cercetare si experimente multidisciplinare din Bucuresti. DESANT abordeaza subiecte cu tematica sociala si se implica activ in problemele societatii contemporane.
In 2007, amintirea facturilor incarcate, convorbirilor la liniile erotice si mirosul salamului de soia revin in actualitate. Proprietarul spatiului n-a dorit sa mai prelungeasca contractul. Fostul magazin de telefoane, unde a fost candva Teatrul Desant, va deveni din nou magazin.
La DESANT am cunoscut niste oameni extraordinari, care mi-au devenit prieteni. La DESANT am gasit in sfarsit exprimarea unei adevarate culturi "alternative" si chiar mai mult decat cautam. DESANT putea fi cel mai bun loc in care propriile mele proiecte ar fi putut prinde viata.
Reactiile nu au intarziat sa apara. In Jurnalul National, Pompiliu Kostas Radulescu vorbeste despre "Cum se moare cu teatrul pe fir". In 24 FUN, "Magazin. Teatru. Magazin"de Robert Balan si Bianca Boitan. Articol de Voicu Radescu. Doua articole care va vor povesti foarte multe despre toata viata scurta (de pana acum), dar atat de incarcata si plina de realizari a DESANT-ului, despre implicarea emotionala si tot frumosul care s-au tesut in jurul lui in acesti doi ani.
Zeci de oi care apartin unui localnic din satul Arsa, judetul Constanta, au capatat culoarea verde in urma tratamentelor aplicate pentru tratatrea dermatitei alergice de care sufereau, transmite NewsIn.
Directorul Autoritatii Sanitar-Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor Constanta, dr. Gregore Mertoiu, s-a declarat chiar amuzat de aceasta situatie si a precizat ca a discutat si cu medicul veterinar zonal pentru a se lamuri cum s-au inverzit oile. Oile au fost tratate cu piatra vanata si desi doar cateva erau bolnave, animanele care stau ingramadite una in alta, s-au inverzit toate. “S-au inverzit sarmanele, fusesera identificate cateva si au fost tratate de dermatita, dar tratamentul s-a luat pe lana de la una la alta”, a declarat dr. Grigore Mertoiu. Oile au captatat pe piele si lana o culoare verde.
Meşteşugarii italieni se vor plimba sâmbătă şi duminică pe străzile din centrul Bucureştiului. „Le Arti per Via”, un amalgam între un de grup folk, muzeu în mişcare şi teatru de stradă, aduce în Bucureşti 55 de meşteşugari italieni.
Aceştia îşi vor prezenta meseriile şi produsele, interacţionând cu publicul în acelaşi fel în care o făceau şi înaintaşii lor din oraşul natal al sculptorului Antonio Canova, Bassano del Grappa. Pe un traseu de aproape un kilometru, meşteşugarii bassanezi vor prezenta, felul în care se făcea comerţ pe vremuri, când meseriaşi de tot felul încercau să-i convingă pe trecători şi pe alţi târgoveţi de calitatea produselor lor.
O paradă cu păpuşi înalte de patru metri susţinută de trupa Saltimbanco Italiano şi un spectacol de lasere şi lumini proiectate pe un ecran de apă de pe râul Dâmboviţa se numără printre evenimentele ce vor avea loc sâmbătă seară între orele 18.00 şi 04.00.
Mai multe detalii si informatii despre "Noaptea alba" gasiti aici.
Pe langa aceaste manifestari va fi si muzica (Dj Andy, Dj Wanda, Proconsul, Zdob si zdub ) in perimetrul Piata Unirii -Piata Constitutie - raul Dambovita. Spectacolele incep pe 22 septembrie ora 18.00 si tin pana pe 23 septembrie ora 3 dimineata. In acelasi eveniment este integrat si Urban Art, un program de proiectii arhitecturale .
Intrarea la teatre este libera si veti putea vedea in limita locurilor disponibile. Veti putea vizita muzee si galerii tot gratuit. Lista acestora, programul din aceasta seara si mai multe informatii despre eveniment gasiti aici.
Ceea ce este foarte bine este faptul ca mijloacele de transport vor circula toata noaptea. (pana la ora 4,.30 la un interval de 25-30 de minute).Vor circula tramvaiele liniei 32 si liniei 55 + autobuzele liniei 104, 116, 117, 131, 300, 311, 313, 336, 368, 385.
Informatii preluate de pe: www.gandul.info si www.dordeduca.ro
Metropotam si editura Tritonic propun un concurs inedit, care incurajeaza lectura intr-o forma neconventionala. Participantii sunt invitati sa citeasca romanul "Pulbere de stele", scris de Neil Gaiman, si sa faca fotografii pornind de la ceea ce le inspira cartea.
Concursul provoaca imaginatia si se refera, de fapt, la reprezentarea subiectiva a unei carti in mintea fiecaruia dintre noi si la o lectura dinamica. Cum ne imaginam personajele, cum vedem intamplarile, ce ne inspira, de ce ne aduce aminte o carte?
Perioada de desfasurare a concursului este 13 septembrie - 15 octombrie, iar etapele sunt urmatoarele: inscrierea participantilor, trimiterea fotografiilor si punerea acestora intr-o galerie foto speciala pe www.metropotam.ro, votul publicului si premierea castigatorilor.
Castigatorii vor fi alesi prin vot si vor primi premii din partea editurii Tritonic si Metropotam. Cele mai votate fotografii vor putea fi vazute incepand cu 19 octombrie in clubul Green Hours din Bucuresti.
Se trezeste unul de dimineata din cauza unor bubuituri: se crapa de ziua.
O cauta pe nevasta-sa in pat si n-o gaseste: o furase somnul.
Se duce la baie si se uita in oglinda, dar oglinda se face tandari: aruncase o privire.
Se uita intr-un ciob de oglinda si se vede tot taiat pe fata: il taia o pisare.
Pleaca la serviciu si pe drum vede doua tipuri de oameni: unii care scadeau in inaltime (pe aia ii rodeau pantofii) si altii care dispareau pur si simplu (pe aia ii fura peisajul).
Ajunge la servici si isi vede toti colegii lipiti de tavan: purtau discutii la nivel inalt.
La un moment dat se dezlipesc si cad toti de-odata: cazusera de comun acord.
Se enerveaza si pleaca de la servici. Pe drum, il vede pe unul lipit de asfalt si vreo doi care trageau de el sa-l dezlipeasca: era sarac lipit pamantului.
Mai incolo il vede pe unul caruia ii cadeau urechile, nasul, ochii: era putred de bogat.
Se hotaraste sa se sinucida si se arunca de pe un pod in apa; apele se dau la o parte si cade pe uscat: nu era in apele lui.
Dupa aceea se hotaraste sa se imbete; merge intr-un bar, dar intra cu capul taiat in doua: facuse cum il taiase capul.
Semnul :) folosit de utilizatorii de Internet din întreaga lume pentru a simboliza zambetul, a implinit astazi, 25 de ani de existenta.
Fata zambitoare intoarsa intr-o parte a fost inventata de profesorul american Scott Fahlam. Expertul in IT din Pittsburgh a fost primul om din lume care a folosit doua puncte si o paranteza pentru a forma un zambet, intr-un mesaj pe computer. De atunci, zeci de semne asemanatoare au fost folosite pentru a simboliza diverse stari emotionale sau expresii faciale.
Nu este vorba de nici o Panama! Bate Cuba si hai sa incepem!
Imagine it's Dominica and you are Finnish after a hard working week. If you are Hungary, you should try eating a Turkey. I know it's difficult not to think at your stupid boss, but relax and try to Chile out! ... I see, seems you can't...
At least, don't use Buthan to blow out your boss!
(isi aminteste)
"Oman! It's incredible!" From the first day, he started to make fun of my Suriname. Then, because I was the youngest in the office, he gave me a lot of difficult tasks. I was always staying late in the office, extra-time of course and in the weekends always on the Russia to Finnish the papers. In a short time, my life became a Laos. My Moldavian mate told me: "Haiti bai! It's no worth!"
I decided to visit my buddy Fly. He always has some grass. And we start smokin'. Suddenly, I was somewhere at the Ecuador, on a sunny beach...clear water and some girls in red Tonga dancing in front of me. "Yemen! Yemen!" was saying my buddy Fly. "Coool! Tell me more! " But I guess I was already too high...The sun was rotating around me with an incredible speed...Fiji!...Fiji!...Fiji!...That's all I remember...
Cam atat momentan din episodul "Geografia simpatica". Fell free to continue the story!
Spotul "Budai" este un spoof la "Budweiser Wassup". Actiunea este mutata intr-un sat din Moldova, unde personaje pitoresti comunica in miez de noapte, in timp ce beau cate un Budai la pet.
Filmuletul dureaza un minut si a fost facut in noaptea de 21 spre 22 august, adunand in primele 2 zile 30.000 de vizitatori si ajungand pe locul trei, la categoria "Comedy" pe YouTube. Intre timp au adunat peste 150 000 de vizualizari. Filmarea a durat 4 ore si a costat 50 de euro. "Vinovatii"? Cei opt ieseni de la Rofilco Film Studio.
Indubitabil!
Pentru cine a uitat sau are de facut o comparatie pentru compunerea de acasa, iata si originalul:
Între 2 si 23 septembrie, Radio România Muzical – unicul post românesc dedicat exclusiv muzicii clasice si jazzului – va fi prezent în Piata Festivalului „George Enescu” (Piata Revolutiei). Cu aceasta ocazie, postul va organiza Zilele Radio România Muzical: o serie de trei concerte cu nume binecunoscute publicului românesc, precum si doua campanii cu premii si o suita de 6 evenimente constând în prezentarea ofertei de CD-uri, carte muzicala si stagiuni de concerte apartinând unora dintre cei mai importanti „jucatori” din piata culturala româneasca. Standul Radio România Muzical este deschis zilnic, între orele 17.00-22.00.
Punctul maxim de atractie in acest weekend: concertele organizate de Radio România Muzical în Piata Festivalului: • 7 septembrie, ora 20.30: de la blues la jazz – o seara între prieteni. Berti Barbera (voce, percutie, muzicuta) & Nicu Patoi (chitara); • 8 septembrie, ora 20.30: Muzica traditionala argentiniana – o seara în familie. Analia Selis, Razvan Suma (violoncel, sotul Analiei) & Band; • 9 septembrie, ora 20.30: Romanian Jazz – o seara cu si despre tineri. Pedro Negrescu Quartet.
